Despre biografia ultimului patriarh ales sub regimul comunist

Despre biografia ultimului patriarh ales sub regimul comunist

La 22 august 2007 ziarul „Cotidianul”, publica în p.5 sub semnătura gazetarului Dan Duca, articolul Dosarul de cadre al Patriarhului Teoctist. Mai precis era descris conţinutul dosarului A/592 al Secţiei Cadre a CC al PCR, aflat la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti: „zece file A4 bătute la maşină – grupate în cinci fişe”, din care trei sunt „asemănătoare”.
De fapt, în dosar există 4 fişe: 2 din timpul în care Teoctist era mitropolitul Olteniei (cele de la filele 1 şi 3, datate 11 XII 1974, respectiv de la filele 2, 4 şi 10 fiind identice), 1 din perioada când era mitropolitul Moldovei şi 1 din vremea patriarhatului său (datată 30 iunie 1988).
În ziar era reprodusă integral doar ultima fişă, cea datată 30 iunie 1988, care poartă antetul Departamentul Cultelor, este semnată de Ion Cumpănaşu, preşedintele acestei instituţii comuniste, aflată în subordonarea directă a Securităţii, şi este cea mai cuprinzătoare şi mai edificatoare dintre toate, Teoctist Arăpaşu fiind la acea vreme patriarh de peste 1 an şi jumătate.
Accentul este pus pe trecutul legionar şi homosexual al răposatului patriarh (vezi scurta prezentare din p.1 şi pasajul principal reprodus în facsimil la p.5), cărora li se adaugă explicaţiile şi ipotezele lui Vladimir Tismăneanu privind „metodologia” alcătuirii dosarului de cadre şi diversele tipuri de dosare pe care le-ar avea Teoctist Arăpaşu, o scurtă biografie a lui Ion Cumpănaşu, precum şi amintirea dezvăluirilor similare anterioare (iată, acum pe deplin confirmate, dacă mai era nevoie) datorate istoricilor Gabriel Catalan şi Dorin Dobrincu.
Ceea ce este neglijat reprezintă însăşi esenţa informaţiilor din acest document, anume colaborarea perfectă a lui Teoctist cu regimul comunist, care a folosit informaţiile despre legionarismul şi homosexualitatea lui Teoctist pentru a-l manipula mai uşor, eventual chiar a-l şantaja dacă ar fi fost nevoie, ceea ce se pare că nu a fost necesar deoarece fostul patriarh „a sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat” (vezi p.1 „Cotidianul”).
De altfel, ziariştii de la „Cotidianul” reproduc în facsimil şi fragmente de la începutul şi finalul documentului (date biografice personale şi despre familie, inclusiv informaţii despre decorarea sa cu ordine şi medalii comuniste româneşti şi deţinerea demnităţii de deputat în parlamentul României comuniste începând din anul 1975), dar nu fac nici un comentariu, ci dimpotrivă, în mod cu totul aberant şi surprinzător, notează sub fotografia lui Teoctist de pe prima pagină a cotidianului: „Documentele întocmite de regimul comunist nu prezintă nici o garanţie de adevăr privind trecutul Patriarhului” (deşi documentele sunt originale, autentice şi complet veridice, fiind confirmate de alte documente şi date, validitatea şi credibilitatea lor sunt incontestabile, fiind absurdă ideea că Securitatea şi PCR s-ar fi auto-dezinformat, precum şi aceea că documentele interne emise în anii comunismului ar fi lipsite de valoare, în condiţiile în care aproape toate sursele istorice ale întregii perioade comuniste sunt, în mod logic, emise de regimul comunist).
Stilul evaziv, voit confuz, de falsă obiectivitate, seamănă izbitor cu cel utilizat de istoricul Cristian Vasile, secretarul Comisiei Tismăneanu, chiar în capitolul dedicat cultelor din Raportul final (2006), în care la p.465, în nota 66, citează din acest document doar paragraful următor: „A sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de Luptă pentru Pace din Bucureşti, aducând o contribuţie bine apreciată la îndrumarea preoţilor în a sprijini această acţiune. A scris articole cu orientare progresistă în reviste teologice.” Comentariul din raport asupra acestui fragment este elocvent: „Câteva documente descoperite foarte recent în fondul CC al PCR – Secţia Cadre, reprezentând fişa de cadre a Prea Fericirii Sale Părintele Patriarh Teoctist, indică cu claritate faptul că apartenenţa la aceste comitete [de luptă pentru pace – n.n.] a fost într-un fel [sublinierea noastră – G. C.] o condiţie a ascensiunii sale către cea mai înaltă demnitate ecleziastică, a fost preţul plătit pentru ca factorii decizionali de la vârful PCR să-l accepte mai întâi ca episcop, apoi mitropolit şi, în fine, în 1986, patriarh.”
Această sintagmă, specifică limbii de lemn, este complet fără rost, ea anulând practic întreaga demonstraţie (şi aşa timid construită) a pasajului incriminat, precum şi afirmaţia anterioară despre ascensiunea ecleziastică prin colaborarea loială cu PCR a ierarhilor Justin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, „deveniţi activişti în aşa-numitele Comitete de Luptă pentru Pace”, la fel ca mulţi alţi clerici ortodocşi – afirmaţie, de altfel, corectă, dar nu şi completă pentru că cei doi au mai avut multe alte „merite” similare pentru care PCR şi Securitatea i-au propulsat în fruntea BOR, singura condiţie obligatorie în acest sens fiind fidelitatea absolută faţă de regimul comunist.
Este adevărat că domnul Cristian Vasile mai menţionează trei aspecte extrem de critice la adresa lui Teoctist, din perioada tinereţii acestuia, când era omul de încredere al patriarhului Justinian Marina: participarea la campaniile electorale şi la alegerile din 1946 şi 1948 de partea comuniştilor (p.460, nota 43), contribuţia la persecutarea episcopilor greco-catolici închişi în mănăstiri ortodoxe în anii 1948-1950 şi 1955-1970 (p.464 şi 465, notele 65 şi 67) şi coordonarea operaţiunilor de „reciclare” a clericilor ortodocşi prin cursurile de îndrumare misionară de la Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti, unde era rector în anii 1950-1954 (p.462, nota 57).
Totuşi, el putea să fie mai ferm, mai direct şi mai clar în criticarea acţiunilor lui Teoctist, implicat şi în persecutarea monahiilor şi ieromonahilor de la Mănăstirea Vladimireşti, citând mai exact cărţile lui Petre Pandrea şi mai ales volumul de amintiri şi însemnări scris de cardinalul unit Iuliu Hossu (din care rezultă că Teoctist şi alţi clerici ai BOR i-au presat pe episcopii uniţi să apostazieze, ameninţându-i cu represaliile Securităţii, dar aceştia au rezistat cu toţii) şi evitând, totodată, alegaţii ridicole precum cea despre „exacerbarea resentimentelor multor clerici şi credincioşi uniţi” la adresa lui Teoctist după 1989 (p.465).
În opinia noastră, s-ar fi impus sublinierea unei realităţi evidente rezultate din toate documentele dosarului de cadre A/592, ba chiar din însăşi existenţa acestui dosar în Arhiva CC al PCR – Secţia Cadre (care cuprindea dosarele comuniştilor cu funcţii importante sau cu perspective de promovare în funcţii profesionale şi de partid sau în demnităţi de stat): apartenenţa lui Teoctist Arăpaşu la PCR, ba chiar la nomenclatură.
Se putea porni chiar de la unele informaţii din dosarul de cadre al fostului patriarh: „A fost membru al Comitetului de luptă pentru pace C.L.P. Bucureşti; Este membru al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste.” (f.2, idem f.4 şi f.10); „A sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de luptă pentru pace din Bucureşti, aducînd o contribuţie bine apreciată la îndrumarea preoţilor în a sprijini această acţiune.” (f.6, idem f.8v); „A fost decorat cu ordine şi medalii ale R.S. România. Din 1975 a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională în toate legislaturile.” (f.7, idem f.9)
De altfel, există şi alte documente şi mărturii care confirmă faptul că Teoctist a fost membru al PCR, pe care le-am dat anterior publicităţii (www.gcatalan.blogspot.com, „Evenimentul zilei”, 19 I 2001, „Mesagerul Sfântului Anton”, nr.47/iul.-aug. 2001, „Dorul”, nr.164/oct. 2003, nr.165/nov. 2003, nr.177/dec. 2004, nr.179/feb. 2005 şi nr.183/iun. 2005, „Anuarul Institutului de Istorie « George Bariţ » din Cluj-Napoca”, tom.XLIV, SERIES HISTORICA, 2005, p.612-616, „Vatra”, nr.3(mar.)/2006 şi nr.8(aug.)/2006):
„[…]
3. Episcopia Romanului cu sediul în oraşul Roman. Are un singur candidat serios: pe arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞUL, de la Mitropolia Moldovei, [care] este un element cu pregătire şi [este] încadrat încă din anul 1945 în partidul claselor muncitoare, este un colaborator intim al patriarhului Justinian încă de pe vremea când era la Iaşi. Are ca prieteni şi susţinători la episcopat pe Domnul Ministru al Sănătăţii, Dr. Mârza, care de altfel a luptat şi pentru I.P.S.S. Justinian ca să ajungă mitropolit la Iaşi şi mai pe urmă patriarh. […]
Sursa: Nicu”
(Notă 131/24 Noiembrie 1948 – ANIC, Fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.272);
„[…]
Tot NICOLAE BĂLAN afirma că TEOCTIST ARĂPAŞU, care pretinde că a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi că este un devotat membru de Partid încă din ilegalitate, este în realitate un legionar camuflat ca atâţia alţii, strecuraţi în PMR. […]
SURSA: MITICĂ STĂNESCU”
(Notă 131/20 Ianuarie 1949 – ANIC, Fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.80/ idem f.81);
„Pe data de 1 ianuarie 1949 I.P.S.S. JUSTINIAN a făcut următoarele mişcări de preoţi şi arhierei: […]
Vicarul Mitropoliei Iaşi, arhiereul VALERIE MOGLAN a fost pensionat şi înlocuit cu arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞU. Acesta pretinde că este membru P.M.R. [Partidul Muncitoresc Român = noua denumire a Partidului Comunist după înglobarea unei mari părţi din Partidul Social-Democrat la 21 februarie 1948] şi activist democrat deşi a fost cuzist [A.C. Cuza, profesor universitar de drept la Iaşi, a fost liderul organizaţiei politice Liga Apărării Naţional-Creştine, apoi al Partidului Naţional Creştin, ambele partide fiind profund antisemite] şi apoi legionar. […]”
(Notă 131/6 Ianuarie 1949 – ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.3, f.99);
« În acest sens, în articolul „Războiul nevăzut” al părintelui Ilarion Argatu, publicat în ianuarie 2004 în "magazinul ilustrat" „Lumea credinţei” (fosta revistă lunară „Credinţa ilustrată”), la p.43, de secretarul general de redacţie Gabriel Mateescu, părintele Ilarion Argatu, cunoscutul duhovnic, exorcist şi stareţ de la Mănăstirea Cernica, care trecuse cu 4 ani înainte în lumea drepţilor, este prezentat ca „singurul dintre cei 175 de preoţi [ortodocşi] din judeţul Iaşi” care „a refuzat cu demnitate înscrierea în PCR”, fiind anterior persecutat, din 1948 fiind urmărit de Securitate ca un fugar pe capul căruia se pusese o recompensă bănească consistentă şi căruia i se expropriase averea, apoi, în 1953, fiind condamnat la închisoare pe viaţă şi abia în 1964 amnistiat; deci un astfel de renumit preot-călugăr ortodox a declarat că toţi clericii ortodocşi din Iaşi erau comunişti cu carnet pe vremea lui Justinian; precizăm că înainte de a fi impus patriarh de comunişti, Justinian Marina a fost impus vicar mitropolitan al Moldovei şi apoi mitropolit de Iaşi. (cf. Ion Zubaşcu, Sub patriarhul Justinian Marina, toţi preoţii regiunii Iaşi au fost membri PCR, în „România liberă”, 10.01.2004) »
Activitatea internă şi externă de veritabil înalt activist comunist a decedatului patriarh ortodox rezultă cu claritate şi din acele pasaje ale fişei sale de cadre din 30 iunie 1988 care au fost mai puţin analizate de Raportul Tismăneanu şi de gazetarii de la „Cotidianul”: „Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei şi al Moldovei şi Sucevei, a primit diferite delegaţii străine care se interesau de situaţia cultelor din România. Cu aceste ocazii a prezentat în mod corect realităţile din ţara noastră, atît pe linie bisericească cît şi realizările poporului român pe plan economic, social şi cultural.
În predicile ţinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiază şi a[l] vizitelor canonice din parohii, îndeamnă preoţii şi credincioşii să participe la acţiunile iniţiate de organele de stat, să aibă o comportare moral-cetăţenească corectă.
A făcut parte din diferite delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat biserici din mai multe ţări. […]
Ca patriah, Teoctist Arăpaşu este apreciat prin [pentru] îndrumarea perseverentă pentru buna gospodărire a eparhiilor, prin [pentru] grija faţă de monumentele istorice, prin [pentru] atitudinea de justă orientare a clerului în activitatea social-obştească, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerînd permanent clerului şi credincioşilor să participe activ la dezvoltarea economică-socială a ţării, la înfăptuirea politicii de pace, de prietenie şi largă colaborare cu toate popoarele.” (f.8v-9; subl. n.)
În concluzie, poziţiile ecleziastice superioare deţinute succesiv de Teoctist, datorate colaborării sale perfecte cu regimul comunist, i-au adus avantaje deosebite, inclusiv integrarea în rândurile nomenclaturii, din care – iată, se confirmă – făceau parte şi clerici (e drept că dintre toţi liderii religioşi doar patriarhul Teoctist Arăpaşu şi şef rabinul Moses Rosen aveau dosare de cadre la CC al PCR, deci atinseseră apogeul carierei lor politice comuniste).
Cât despre reacţiile isterico-patriotarde şi securisto-confesionale ale unor politicieni, clerici şi intelectuali care consideră că arhivele comunismului românesc ar trebui să rămână închise, iar adevărul ar trebui ascuns când vine vorba de ierarhia BOR şi de colaborarea ei cu regimul comunist şi/sau care practică hagiografia, demagogia şi atacul la persoană la adresa celor ce dezvăluie astfel de documente (inclusiv asupra acelor membri ai Comisiei Tismăneanu care au coordonat sau au scris părţile din raport dedicate BOR ori a istoricilor şi jurnaliştilor care au publicat asemenea documente) ne limităm la a le defini ca laşităţi şi elucubraţii tipice extremismului ortodoxist (eventual şi comunist) şi a le trata ca atare, adică a le demasca, ignora şi respinge ca fiind ne-argumentate ştiinţific, ilogice şi imorale.
08.03.2008
Gabriel Catalan

Ştampila şi sutana. O scurtă analiză a implicării cultelor în alegerile din România anului 2008

Ştampila şi sutana. O scurtă analiză a implicării cultelor
în alegerile din România anului 2008

Declaraţii publice în favoarea sau contra unor candidaţi făcute de către feţele bisericeşti, prezenţa sistematică a politicienilor la slujbele şi pelerinajele de mare amploare/popularitate sau la sărbătoarea de hram a mănăstirilor cu „vad” (Nicula – Cluj, Putna – Suceava, Cacica – Iaşi, Radna – Arad, Adormirea Maicii Domnului, 15 august; Iaşi, moaştele Cuv. Paraschiva, 14 octombrie; Bucureşti, moaştele Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi/Basarabov, 27 octombrie; „peştera Sf. Ap. Andrei”, jud. Constanţa, 30 noiembrie), introducerea forţată a unor binecuvântări şi rugăciuni în cadrul slujbelor şi/sau a unor elogii în timpul predicilor duminicale pentru unii dintre candidaţi, împărţirea de „cadouri electorale” mai consistente sau doar a unora simbolice, însă cu o puternică încărcătură politico-ecleziastică (iconiţe, cruciuliţe, calendare bisericeşti şi alte mici obiecte de cult inscripţionate deopotrivă şi cu însemnele electorale de partid, semnăturile şi fotografiile candidaţilor), cu acordul reprezentanţilor comunităţii religioase şi chiar în spaţiile bisericeşti erau evenimente întâlnite aproape zilnic în România în cursul alegerilor locale, parlamentare sau prezidenţiale.
Aceste manifestări au rămas frecvente în provincie, îndeosebi în mediul rural, în pofida regulilor interne şi a interdicţiilor existente de multă vreme la catolici ori introduse în ultimii 4-5 ani de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (care stabilea că doar preotul ce renunţă la postul său bisericesc şi are binecuvântarea episcopului său poate candida, însă nu reglementa decât vag, la modul foarte general, problema susţinerii candidaturilor laicilor şi a lobby-ului electoral, afirmând doar necesitatea păstrării neutralităţii politice a Bisericii şi făcând abia la finalul lunii noiembrie, tardiv şi formal, un apel către partidele politice să nu mai permită recrutarea de membri dintre clerici sau folosirea spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti).
În timpul ultimei campanii electorale din noiembrie cu care au debutat alegerile parlamentare desfăşurate pe baza scrutinului aşa-zis uninominal din 30 XI 2008, am observat că s-a exercitat o influenţă (cel puţin la fel de mare cu cea din anii electorali anteriori) a unor culte faţă de principalele partide politice ori în raport cu câţiva candidaţi importanţi ai lor.
Mă refer la implicarea directă sau indirectă a unor clerici ortodocşi şi catolici în susţinerea unor politicieni, fie din oportunism şi interese personale, fie ca urmare a unei orientări generale a comunităţii religioase respective (la nivel de parohie sau eparhie) care avea un obiectiv prioritar comun, deci un interes colectiv.
Astfel de exemple au fost dezvăluite şi criticate de presa centrală, fără ca liderii cultelor respective să ia măsuri de sancţionare a clericilor implicaţi în asemenea fapte scandaloase atât din punct de vedere social-etic, cât şi moral-religios. De altfel, conducătorii ecleziastici înşişi erau în mare măsură (in)direct implicaţi, ei tolerând aceste acţiuni, cel puţin tacit, dacă nu chiar sprijinindu-le.
Vom relata pe scurt doar câteva cazuri notorii de acest fel. La Oneşti, în fieful „guzganului rozaliu”, protopopul ortodox Constantin Alupei a transformat omilia duminicală într-o odă închinată PSD, liderului pesedist (şi fost comunist) judeţean Viorel Hrebenciuc şi „marelui primar” al urbei, Emil Lemnaru, tot de la PSD, care i-a pompat periodic bani publici pentru construcţia unor bisericuţe la preţ de catedrale, iar la Bacău, arhiereul vicar ortodox al Episcopiei Romanului, Ioachim Băcăuanul, sperând să ocupe mai degrabă jilţul episcopal, s-a fotografiat împreună cu Dragoş Benea, candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Bacău, poza fiind reprodusă pe afişul electoral din mai 2008 al acestuia din urmă. Secvenţe semnificative din filmul slujbei ortodoxe de blagoslovenie a PSD – Bacău au putut fi vizionate pe site-ul www.catavencu.ro, precum şi la Realitatea TV.
În Ardeal, preotul romano-catolic de etnie maghiară din localitatea mureşeană Dămăieni, Rozsa Gaspar, a fost filmat la o întâlnire particulară cu liderul UDMR, Marko Bela, candidat în colegiul senatorial 2 Mureş, căruia i-a promis că va fi votat de „90 din 80” dintre enoriaşii săi, în caz contrar prelatul ameninţând că-i „va sparge pe toţi”. Filmul, ca şi în cazul de la Oneşti, descris mai sus, a fost transmis de mai multe posturi de televiziune.
De asemenea, în toate bisericile romano-catolice din Arhiepiscopia de Bucureşti, în decursul întregii campanii electorale parlamentare, s-au strâns semnături de la credincioşi pentru „salvarea” Catedralei „Sf. Iosif”, „asfixiată” din 2006 de ridicarea (blocată juridic, temporar) unui colosal bloc turn de birouri în imediata sa vecinătate.
Sub sloganul „Împreună, prin Legea „Marinescu”, am salvat Parcul Bordei. Să salvăm acum, împreună, parcul de lângă Catedrala „Sfântul Iosif”... şi nu numai atât!”, se împărţeau enoriaşilor, locuitorilor din zonă şi trecătorilor, chiar în faţa catedralei, vizavi de care era atârnat un baner electoral de mari dimensiuni, materiale informative de campanie electorală în favoarea senatorului conservator de atunci Marius Marinescu, cel care candida pentru un mandat de deputat în colegiul 3 din sectorul 1, ce cuprindea inclusiv zona străzii Berthelot pe care se află catedrala.
Printre acele materiale electorale se găseau atât calendarul civil cu fotografia şi prezentarea activităţii candidatului cât şi calendarul bisericesc biritual (catolic – ortodox) pentru anul 2009. În plus, la liturghiile duminicale, spre indignarea multora dintre proprii credincioşi, preotul paroh al catedralei, Eugen Bortoş, făcea propagandă iniţiativei legislative a senatorului PC, Marius Marinescu, şi implicit candidaturii sale, îndemnând oamenii să completeze şi să semneze tabelele de susţinere a acestui candidat care iniţiase proiectul de lege privind declararea de utilitate publică a terenului şi construcţiilor proprietate privată situate în Str. General Henri-Mathias Berthelot, nr.11-15, în speranţa că acest politician, odată ales, va reuşi să-şi promoveze iniţiativa legislativă şi să o transforme în lege, împlinind astfel dorinţa colectivă şi promisiunea personală de stopare definitivă a construcţiei gigantice din apropierea catedralei.
Deşi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, prin vocea secretarului Elisabeta Robu (sora mitropolitului Ioan Robu, ale cărui atitudini şi acţiuni controversate referitoare la construcţia de lângă catedrală au oscilat de la negociere şi acord de principiu în schimbul unor privilegii materiale – locuri de parcare, spaţii pentru birouri, săli de conferinţă şi magazine la parterul şi primul etaj al clădirii – la opoziţie şi contestare a îndeplinirii condiţiilor de legalitate), afirma că tabelele pentru susţinerea iniţiativei senatorului Marinescu nu au legătură cu campania electorală, analistul politic Cristian Pârvulescu conchidea că „acţiunea bisericii, în acest caz, nu este imorală, dar este discutabilă” (vezi „România liberă”, 18 XI 2008, p.3). Noi am spune că a fost o acţiune precipitată, emoţională (poate chiar disperată, având în vedere îndelungatul stres legat de chestiunea uriaşului edificiu neterminat învecinat cu catedrala), insuficient cântărită şi cu siguranţă neinspirată deoarece nu numai că Marius Marinescu a pierdut alegerile, dar s-a făcut şi de râs într-o emisiune transmisă în direct de B1TV („Şase! Vine presa!”) la care a participat alături de Anca Petrescu, atunci parlamentar PDL, şi în care violenţa limbajului şi gesturilor ambilor protagonişti a culminat cu folosirea repetată a unor apelative jignitoare de ambele părţi şi aruncarea reciprocă a paharelor pline cu apă în interlocutor. Considerăm că, în acest fel, a fost implicit afectată în mod negativ şi imaginea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, cea care practic îl sprijinea electoral pe violentul şi (dez)amăgitorul candidat PC, poreclit „Bideu”.
Sperăm că arhiepiscopul catolic Ioan Robu nu va mai repeta gravele sale erori de apreciere a calităţilor umane (intelectuale, morale şi spirituale, mai ales) ale colaboratorilor şi partenerilor săi (mai mult sau mai puţin experimentaţi şi/sau înregimentaţi politic), precum şi ale tuturor oamenilor politici din România, abandonând tacticile şi strategiile politico-electorale conjuncturale, după cum nădăjduim că patriarhul Daniel Ciobotea şi ceilalţi ierarhi ortodocşi români vor face la fel şi nu-i vor mai încuraja (lăuda, premia sau medalia) şi nici tolera pe politicieni (indiferent de culoare politică, de avere şi/sau putere, inclusiv pe aceia de tipul lui Gigi Becali) să implice BOR, cultul majoritar, în luptele lor meschine, electorale şi politicianiste, lipsite de orice etică şi chiar de valoare.
Astfel, compromisurile păguboase şi corupţia din societatea românească s-ar putea reduce drastic, separarea dintre stat şi biserică ar deveni mai credibilă, educaţia civică ar progresa, iar principiile democraţiei şi ale moralităţii creştine nu s-ar mai poticni nici de sumele bugetare periodic oferite ca o momeală clericilor drept salarii, asigurări de sănătate, indemnizaţii, subvenţii şi investiţii pentru repararea caselor parohiale şi a lăcaşurilor de cult sau de alte privilegii, oportunităţi, foloase şi avantaje materiale, nici de falsul şi exageratul respect al autorităţilor publice faţă de purtătorii de sutane care încalcă legile.
05.01.2009
Gabriel Catalan

Despre intoleranţă confesională şi ignoranţă teologică la timpul prezent

Despre intoleranţă confesională şi ignoranţă teologică la timpul prezent

În sesiunea Sfântului Sinod din 8-9 iulie 2008 au fost discutate cazurile de “apostazie” ale episcopului de Oradea, Sofronie Drincec, şi mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu. Primul ierarh ortodox amintit a sfinţit aghiazma de Bobotează împreună cu episcopul greco-catolic din acelaşi oraş, Virgil Bercea, iar arhiepiscopul ortodox al Timişoarei s-a împărtăşit alături de clerul şi credincioşii greco-catolici, inclusiv nunţiul apostolic în România, monseniorul Francisco Javier Lozano, prezenţi la sfinţirea unei biserici greco-catolice bănăţene la 25 mai 2008.

Mai multe înalte feţe bisericeşti, monahale, publicistice, intelectuale şi ONG-uri ortodoxe au reacţionat cu vehemenţă, cerând caterisirea (şi sperând măcar la sancţionarea) celor doi arhierei pe motiv de lezare a credinţei „strămoşeşti” şi a tradiţiilor bizantine antipapale. De fapt, cauzele sunt legate direct de viziunea patriotardă, naţionalistă, fundamentalistă şi de strategiile luptelor intestine pentru putere dintre cele două-trei grupări sinodale ce îşi dispută dominaţia în cadrul ierarhiei BOR, lucru vizibil şi la alegerea patriarhului (Daniel Ciobotea, cel căruia i s-a distrus dosarul de la Securitate în decembrie 1989) şi la alegerea mitropolitului Moldovei (Teofan Savu, fost principal contracandidat al lui Daniel, suspectat şi el de relaţii cu DIE în timpul studiilor în străinătate), precum şi la aceea a mitropolitului Olteniei (în locul lăsat liber de Teofan, fiind ales, în mod surprinzător, Irineu Pop, fost episcop vicar de Râmnic sub numele de Slătineanu).

Nu mai e cazul să ne mirăm de anti-europenismul şi anti-ecumenismul atitudinilor extremiste de acest tip, mai ales dacă precizăm că principalul factor agitator a fost (şi este încă) Bartolomeu Anania (fost legionar reeducat de comunişti, racolat de Securitate şi trimis în SUA pentru a controla diaspora de acolo, după cum dezvăluia din 1987 Ion Mihai Pacepa în cartea sa, Orizonturi roşii), din 2006 mitropolitul ortodox a ¾ din Ardeal, în urma unei adevărate sciziuni a acestei mitropolii, provocate de nemulţumirea iscată după alegerea lui Laurenţiu Streza, în locul răposatului Antonie Plămădeală, pe scaunul mitropolitan de la Sibiu. Pentru a exemplifica logica şi teologia acestor vajnici apărători ai ortodoxiei vom reda patru citate din declaraţiile „leului din Ardeal” – B. Anania, ieromonahului Iustin Pârvu, de la Mănăstirea „Petru Vodă”, supranumit de cercurile mai sus amintite „Duhovnicul Neamului” şi ziariştilor Dan Ciachir, deconspirat de CNSAS ca informator al Securităţii, respectiv Florian Bichir: „Unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox, care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici.” („Cotidianul”, 07.07.2008); „Nu înţeleg atitudinea aceasta a lor [a greco-catolicilor - n.n.] prozelită, care ne reaminteşte de perfidia şi de josnicia lor de altădată, trădători de neam şi de Biserică, că multe persecuţii sufereau bieţii ţărani ardeleni de pe urma uniţilor, nu numai a iezuiţilor. Ei vin acum şi prezintă acest eveniment ca un moment de mândrie, pentru că au reuşit să capteze un ierarh ortodox, să-l facă să se împărtăşească împreună cu ei, ceea ce înseamnă recunoaşterea clară a ereziilor lor. (...) Pentru că de nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde şi neamul. Aceasta a fost cheia dăinuirii neamului românesc.” („Ziua”, 27.06.2008); „Scriitorul Cristian Bădiliţă a afirmat public că se împărtăşeşte de la catolici. Comite un sacrilegiu, întrucât nimeni nu se poate împărtăşi fără spovedanie prealabilă şi fără consimţământul duhovnicului. (...) Mitropolitul Nicolae şi episcopul Sofronie au comis mari păcate spirituale. Biserica Ortodoxă Universală, din care facem parte, pedepseşte aspru fărădelegea duhovnicească. Canonul 46 apostolic prevede: Unde-i lege nu-i tocmeală.” („Ziua”, 27.06.2008); „Ce a făcut ÎPS Nicolae – şi am scris acest lucru – este de neimaginat.” („Evenimentul zilei”, 08.07.2008).

Comentariile noastre critice ar fi de prisos. Este de ajuns să răsfoim Noul Testament sau doar Evangheliile şi vom găsi o serie de pericope care contrazic fără drept de apel asemenea acuzaţii elucubrante şi alegaţii pseudo-teologice, total opuse dogmei şi moralei creştine (vezi cea mai mare poruncă: Mt.22,34-40, porunca cea nouă a iubirii reciproce şi a unirii ucenicilor: Io. 14,34-35; 15,12; 17,11, rugăciunea comună: Mt.18,18-20, regula de aur: Lc.6,31, judecarea aproapelui: Lc.6,37-42, profeţii falşi: Lc.6,43-44, adevăraţii discipoli: Mt.7,21-23, pomul şi roadele sale: Mt.12,34, mama şi fraţii lui Isus: Mc.4,31-35, cina cea de taină şi instituirea Euharistiei: Mt.26,26-28, 1Cor.11,23-25, episodul revelării euharistice a lui Isus la Emaus: Lc.24,28-32 ş.a.). Cât despre canoane şi „tradiţii”, să nu se uite că ele sunt de sorginte umană, au o valoare limitată cronologic şi geografic, în funcţie de contextul istoric în care au fost emise şi nu mai pot fi invocate astăzi, în secolul al XXI-lea, ca fiind general valabile, integral valide şi perfect operaţionale, fără riscul de a friza ridicolul sau absurdul.

Totuşi, pentru a fi pe deplin neutri, trebuie să subliniem şi atitudinea laşă, duplicitară, a mitropolitului N. Corneanu (şi el dovedit colaborator al Securităţii de către CNSAS şi încă unul bine plătit timp de decenii) şi a episcopului S. Drincec, care iniţial au negat faptele ce li se reproşau, în pofida tuturor evidenţelor, apoi şi-au cerut iertare în faţa sinodului, recunoscând că au greşit grav şi însuşindu-şi argumentele decrepite invocate de inamicii lor pentru ca să li se poată ierta „deviaţia spirituală” prin votul majorităţii absolute a confraţilor lor (47 la 1=Anania), în stilul mioritic arhicunoscut. Halal demnitate, halal curaj, halal conştiinţă!

Nu putem încheia această scurtă analiză fără a insista asupra perspectivelor realiste ale relaţiilor dintre BOR şi catolicism. Unirea pare o iluzie în acest moment, modernizarea aşijderea. În schimb, se întrevăd semnele clare ale perpetuării unei concepţii etnicist-exclusiviste, similare celor din perioadele interbelică, antonesciană şi comunistă sau acelora ale ortodoxiei ruse ori greceşti (mai ales, a celei de la Athos). Diplomaţia vaticană (noul nunţiu papal de la Bucureşti, în primul rând) trebuie neapărat să-şi modifice obiectivele şi metodele, dacă vrea să obţină cu adevărat un minim progres faţă de era Teoctist. Dovezi în acest sens stau deja iniţiativa invitării patriarhului rus Alexei al II-lea în România de către acelaşi mitropolit de Cluj, Anania, precum şi obtuzitatea sinodalilor şi a patriarhului BOR însuşi faţă de propunerea preşedintelui Traian Băsescu de a-l invita pe actualul papă Benedict al XVI-lea să viziteze ţara noastră anul viitor.

4.11.2008

SECURITATEA, ASTĂZI

România este astăzi un stat membru al UE (chiar dacă monitorizată încă pe unele domenii sensibile ca justiţie, agricultură, mediu, afaceri interne), dar a avut loc, în mod real, democratizarea ei profundă ? Un răspuns ni-l poate furniza actuala situaţie politică internă, atât de îmbâcsită încât a dezgustat Europa.

Acelaşi răspuns negativ se poate afla şi din compararea salariilor şi pensiilor angajaţilor din structurile militarizate: MIRA, MApN, servicii secrete (ca şi ale magistraţilor, ca să nu mai vorbim de ale parlamentarilor) cu cele ale profesorilor sau medicilor (de 4-8 ori mai mici), ceea ce raportat la valoarea socială şi eficienţa muncii prestate de fiecare din aceste categorii reflectă nu doar o crasă inechitate socială, ci şi o concepţie retrogradă, o strategie profund nocivă a statului român.

Pe lângă nivelul de trai redus, ipocrizia şi incompetenţa politicienilor şi a administraţiei, nerespectarea legislaţiei şi blocajul instituţional generalizat, se adaugă indiferenţa civică şi mai ales manipularea cetăţenilor de către serviciile secrete româneşti, adică de Securitate.

Afirm acest lucru deoarece aceste servicii nu s-au reformat, ci doar cu totul superficial au fost restructurate, recondiţionate, fardate, precum o prostituată trecută, machiată cu grijă şi cu pretenţii juvenile ori chiar feciorelnice. Aşadar, Securitatea nu doar că a supravieţuit, ci a coordonat şi controlează la fel de eficient ca înainte societatea românească, divizându-se în multiple servicii secrete, speciale, departamentale sau independente complet, interne şi externe. Nu există „fosta Securitate”, expresie uzitată în mod naiv şi inconştient ori vădit parşiv de către persoane publice importante cu pretenţii de lideri politici şi militari sau intelectuali, ci doar SECURITATE, „eterna şi fascinanta” poliţie politică mioritică.

Degeaba se încearcă eludarea realităţii asupra acestor servicii „noi”. Este vizibilă implicarea lor directă în principalele evenimente importante şi grave de după 1989: „aglomeraţia” din decembrie 1989 şi „haosul intenţionat provocat” de la începutul anului 1990, 15 martie 1990, alegerile din mai 1990, 13-15 iunie 1990, alianţa cu URSS din 1990-1991, mineriadele ulterioare din 1991-1999, contrabanda cu produse petroliere din judeţul Prahova şi altele asemenea de pe Dunăre, spre Iugoslavia, ca şi propaganda anti-NATO din timpul războiului din Kosovo, diversiunile de la CNSAS în scopul conspirării Securităţii, „desecretizările” repetate şi ineficiente ale dosarelor, dezbaterile nesfârşite şi amânările nenumărate ale adoptării unei legi oneste a lustraţiei, discursurile publice şi declaraţiile solemne de condamnare a comunismului românesc rămase fără efecte practice în pofida promisiunilor (dintre care deschiderea completă a arhivelor PCR şi UTC era cea mai simplu de respectat).

Sunt grăitoare şi fenomenele din interiorul lor: corupţia endemică, supradimensionarea schemei de personal şi a bugetelor (SRI depăşeşte FBI ca % al angajaţilor raportat la totalul populaţiei), continuitatea neîntreruptă a „dinozaurilor” securişti la conducerea tuturor direcţiilor şi unităţilor operative ale serviciilor, menţinerea majorităţii metodelor de lucru, a metodologiei de analiză, sinteză şi prognoză, a personalului şi programelor şcolilor de pregătire şi perfecţionare a angajaţilor (vezi Băneasa, Brăneşti etc.), a modului de recrutare, încadrare şi avansare (nepotismul a fost permanentizat, fiind şi azi preferate rudele securiştilor, ceea ce face ca „sistemul” să se perpetueze, cu toate tarele sale, sine die) şi nu în ultimul rând a mentalităţii cazone, naţionalist-extremiste, conservatoare şi fals elitiste.

Demilitarizarea, epurarea tuturor angajaţilor cu trecut comunist şi a celor corupţi, transparenţa şi eficientizarea serviciilor româneşti după model occidental, conform propriilor angajamente, au rămas nişte deziderate, folosite ca lozinci goale în noua limbă de lemn (de mahon, eventual) a şefilor acestora.

Iată de ce, avem nevoie, într-adevăr în interes naţional, de asanarea serviciilor secrete, în cadrul unui program politic şi civic mai larg, de aplicare a principiilor, valorilor şi practicilor democratice, cu scopul decomunizării ţării.

GABRIEL CATALAN

Dosarul de cadre al lui Teoctist Arapasu de la CC al PCR

„FIŞĂ

privind pe ARĂPAŞU TEOCTIST, Mitropolit al Olteniei

Este născut la 7 februarie 1915 în comuna Vînători – Botoşani, fiul lui Dumitru şi Marghioala, de cetăţenie şi naţionalitate română, cu domiciliul în oraşul Craiova.

Teoctist Arăpaşu a urmat diferite şcoli monahale în mănăstirile Bistriţa şi Cernica, iar în anul 1944 a obţinut licenţa în teologie.

După terminarea studiilor, Teoctist Arăpaşu a ocupat diferite funcţii în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, între care şi rector al Institutului teologic şi episcop vicar la Patriarhie.

În anul 1962 a fost numit episcop al Aradului, iar în 1972 mitropolit al Olteniei, unde funcţionează şi în prezent.

Este cunoscut că în perioada 1937-1941 a făcut parte din organizaţia legionară.

În prezent nu este semnalat cu manifestări ostile adresa regimului.

11.XII.1974

EP/1 ex.”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cadre, dosar A592, f.1 [idem f.3])

„DEPARTAMENTUL CULTELOR

TEOCTIST ARĂPAŞU

Născut la: 7 februarie 1915, în satul Vînători, comuna Stănceni, judeţul Botoşani

Originea socială: tatăl a fost ţăran cu gospodărie mijlocie

Naţionalitatea: română

Studii: facultatea de teologie

Cunoaşte limbile: franceză

Este patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscop al Bucureştilor şi mitropolit al Ungro-Vlahiei.

A urmat şcoala primară în satul natal (1921-1927), după care a intrat la mănăstirea Vorona şi apoi la Neamţ.

Între anii 1932-1940 a urmat cursurile seminarului teologic de la mănăstirea Cernica, iar în 1940-1944 pe cele ale Facultăţii de teologie din Bucureşti.

În 1935 a fost tuns în monahism la mănăstirea Bistriţa-Neamţ; în 1937 a fost hirotonit diacon, iar în 1945 – preot.

Din unele informaţii existente în dosarul de personal rezultă că a desfăşurat activitate legionară (depozitând materiale de propagandă în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani şi participînd chiar la rebeliune), iar în timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul.

A îndeplinit următoarele funcţii:

1942-1945 – diacon la catedrala Patriarhiei şi centrul eparhial din Bucureşti;

1945-1948 – preot la catedrala mitropolitană din Iaşi;

1949-1950 – vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;

1950 – secretar al Cancelariei Sinodului şi Administraţiei patriarhale;

1950-1954 – rector al Institutului teologic ortodox din Bucureşti;

1954-1962 – episcop-vicar patriarhal;

1962-1973 – episcop al Aradului;

1973-1977 – arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei;

1977-1986 – arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al BOR, arhiepiscop al Bucureştilor şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei.

A sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de luptă pentru pace din Bucureşti, aducînd o contribuţie bine apreciată la îndrumarea preoţilor în a sprijini această acţiune. A scris articole cu orientare progresistă în revistele teologice.

Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei şi al Moldovei şi Sucevei, a primit diferite delegaţii străine care se interesau de situaţia cultelor din România. Cu aceste ocazii a prezentat în mod corect realităţile din ţara noastră, atît pe linie bisericească cît şi realizările poporului român pe plan economic, social şi cultural.

În predicile ţinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiază şi a[l] vizitelor canonice din parohii, îndeamnă preoţii şi credincioşii să participe la acţiunile iniţiate de organele de stat, să aibă o comportare moral-cetăţenească corectă.

A făcut parte din diferite delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat biserici din mai multe ţări.

În activitatea sa manifestă, uneori, o atitudine dură în relaţiile cu preoţii şi cu ceilalţi ierarhi.

Ca patriah, Teoctist Arăpaşu este apreciat prin [pentru] îndrumarea perseverentă pentru buna gospodărire a eparhiilor, prin [pentru] grija faţă de monumentele istorice, prin [pentru] atitudinea de justă orientare a clerului în activitatea social-obştească, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerînd permanent clerului şi credincioşilor să participe activ la dezvoltarea economică-socială a ţării, la înfăptuirea politicii de pace, de prietenie şi largă colaborare cu toate popoarele.

A fost decorat cu ordine şi medalii ale R.S. România.

Din 1975 a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională în toate legislaturile.

Despre familie:

Tatăl, Dumitru Arăpaşu, şi mama, Marghioala, foşti ţărani cu gospodărie mijlocie, sînt decedaţi.

Din cei şapte fraţi şi trei surori, toţi ţărani, mai trăieşte un frate, fost cooperator în comuna natală.

PREŞEDINTE,

Ion Cumpănaşu

[semnătura în clar: „I. Cumpănaşu” + ştampila: „Departamentul Cultelor. Preşedinte”]

30.VI.1988”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cadre, dosar A592, f.8[r-v]-9)

„TEOCTIST ARĂPAŞU

Mitropolitul Olteniei

- Are domiciliul la Craiova, str. K. Marx nr.10, judeţul Dolj;

- Născut la 7 februarie 1915 în comuna Stănceni, satul Tocileni, Botoşani.

- Studii: Seminarul teologic de la Cernica între 1932-1940; Facultatea de teologie Bucureşti, între 1940-1944;

- Funcţii:

- Mănăstirea Bistriţa-Neamţ, monah, între 1935-1937;

- Mănăstirea Bistriţa-Neamţ, diacon, între 1937-1940;

- Centrul Eparhial Bucureşti, 1942-1943;

- Catedrala patriarhală, ca diacon, 1943-1945;

- Mitropolia Moldovei, preot, 1945-1949;

- Mitropolia Moldovei, exarh, 1948-1949;

- Mitropolia Moldovei, vicar, 1949-1950;

- Secretar al Cabinetului patriarhului între 28 februarie-august 1948;

- Secretar al Cancelariei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române şi al Administraţiei patriarhale în 1950-1951;

- Episcop-vicar patriarhal din martie 1950-octombrie 1954, cu care prilej a fost rector al Institutului Teologic Bucureşti;

- Vicar patriarhal pentru Arhiepiscopia Bucureşti între 1954-1962;

- Episcopul eparhiei Aradului între 28 iulie 1962-28 ianuarie 1973;

- Mitropolitul Olteniei şi arhiepiscop al Craiovei de la 28 ianuarie 1973 şi în prezent.

- A fost membru al Comitetului de luptă pentru pace C.L.P. Bucureşti;

- Este membru al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste.”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cadre, dosar A592, f.2 [idem f.4 şi f. 10])

Index militieni, magistrati, securisti, nomenclaturisti si informatori implicati in cazul Gh. Ursu

INVENTARUL MILIŢIENILOR, SECURIŞTILOR, MAGISTRAŢILOR, INFORMATORILOR ŞI NOMENCLATURIŞTILOR
DIN DOSARELE PRIVIND CAZUL GHEORGHE URSU

Nr.
Nume/prenume
Data
Grad/funcţie/Serviciu/Direcţie
Tip document
Observaţii

1
BURCEA Ştefan
1985
plt.adj./şef de schimb/IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Pensionar;decedat 2003
2
COJOCARU Gheorghe
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
SubofiţerIGP/DCP ’93
3
ALEXA Ion
1985
plt./şef de schimb/IGM/DCP
-Declaraţii de martor post ’89 –Raport pedepsire 3 zile izolare severă – 15X1985
Plt. maj. IGP/DCP ‘93
4
DOCHIA Gheorghe
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Subofiţer IGP/DCP 1990, IJP Botoşani 1993, IJP Suceava 2002
5
POPA Dan
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt.rez. decembrie 1985/1986
6
GHELMEZ Gheorghe
1985
plt. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
IGP/DCP1993
7
POPESCU Constantin
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
IGP/DCP1993
8
CUZIC Ioan
1985
plt./şef de schimb/IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt. adj. IGP/DCP1994 ; poreclit Pîş-Pîş
9
GAVRIL (GAVRILĂ) Nicolae
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Subofiţer IGP/DCP 1990-...
10
ENACHE Nicolae
1985
sg.maj./şef de schimb /IGM/DCP (din 1982)
Declaraţii de martor post ’89
Pl t..maj. secţia 19 Buc. 1993
11
COCIUBA Florin-Teodor
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Subofiţer IGP/DCP 1990-…
12
BARABANCEA Traian Doru
1985
sg.maj. IGM/DCP (din 1984)
Declaraţii de martor post ’89
La IGM/DCP până în 1986 ; rez.-anii ‘90
13
DINU Ion (Ioan)
1985
sg.maj. IGM/DCP (din 1985)
Declaraţii de martor post ’89
Plt. IGP/DCP 1993-‘94
14
CHIRCU George
1985
sg.maj. IGM/DCP (din 1983)
Declaraţii de martor post ’89
La IGM7DCP până în 1987 ; Plt.1993 ; subofiţer secţia13Buc.- 2002
15
SANDU Manda
1985
plt. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt. adj. IGP/DCP1993 femeie=Măndiţa
16
PALAMARIU Florinel
1985
sg.maj./şef de schimb/IGM/DCP
Declaraţii de martor post ‘89
Ofiţer MI anii ’90; pensionar 2002; poreclit Dodan?
17
POPA Marian
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Maistru militar IGP-‘93
18
UDREA Marian (Marin)
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Poliţia sect.1 Buc.’93; zilier în construcţii ‘99
19
DINU Dumitru
1985
sg.maj./şef de schimb/IGM/DCP
(plt.)
Declaraţii de martor post ’89
La IGM/DCP din 1980 ; Subofiţer IGP/DCP ‘93
20
ANDREI Ion
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Lt. IGP/DCP ’93
21
ODINĂ Constantin
1985
sg.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Subofiţer MI anii ’90; cpt. Jandarmerie UM 0465 Buc.
22
CHIRLACOPSCHI Anton
1985
plt.adj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt.adj.rez. pens.
23
DOBRE Ion
1985
plt.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Subofiţer IGP/DCP –anii ’90 ; azi decedat ?
24
DINU Ion
1985
plt./şef de schimb/IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt.rez.
25
DINCĂ Dumitru
1985
plt.maj. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt.adj.rez. pens. 1987
26
MUNTEANU Ion
1985
plt.adj./şef de schimb/IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Plt.adj.rez. pensionat; zis Soacra
27
TOADER Florica
1985
plt. IGM/DCP (din 1975)
Declaraţii de martor post ’89
Plt.maj.IGP/DCP până în 1998; femeie=Flory
28
GHEBAC Radu
1985
plt./şef de schimb/IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Cpt. IGP/DCP 1993
29
RADU Fănel
1985
lt.col. (mr. ?/col.?) dr. DCP/IGM+DSS cabinet medical
Declaraţii de martor post ’89
Medic, decedat
30
DAMIAN Constantin (Costică)
1985
lt.col. /asistent medicină generală cab.med. arest/DCP/IGM+DSS
Declaraţii de martor post ’89
Asistent sanitar, lt.col. rez., pensionat 15 V 1986
31
ANGHEL Vasile
1985
plt.maj. IGM/DCP; cab.med. arest
Declaraţii de martor post ’89
Sanitar, aviz raport izolare severă 3 zile
32
POPESCU Dumitru Florea
1985
mr. IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Anchetator; mr. Rez. – 10 ian. 1990
33
ŞTIR Mihai (Mihail)
1985
lt.col. (col.) /şef Serviciul Cercetări/ IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Anchetator
34
MIHĂIASA Dorin
1985
Cpt.(Maior)/Serv.II / IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Anchetator; l-a bătut pe deţinutul Vesman Andrei; locţiitor şef DCP/IGP ’91-’93, lt.col. ’93, col.’94, şeful DCP/IGP ’93-’95, funcţionar superior MI-’99, comisar şef IGP/şef Direcţia Cazier judiciar şi Evidenţă operativă - 2003
35
GHIŢĂ Gheorghe
1985
col.dr. IGM/DCP, comandantul Spitalul Penitenciar Jilava
Declaraţii de martor post ’89
Medic ginecolog
36
PÎRVULESCU Marin (PÂRVULESCU)
1985
mr. Dir. VI Cercetări Penale a Securităţii (1966-1990)
-Declaraţii de martor post’89 –Referat 14 august 1985
-Raport 3 mai 1985
-P.V. percheziţie 17 I 1985
-Dovadă 7 ian. 1985
-L-a anchetat pe Gh. Ursu şi l-a bătut
-Participant la reprimarea manifestaţiilor din Bucureşti din 21-22 dec. 1989
-Lt.col.rez., pens. martie 1990 din MapN,arestat 1990 în altă cauză;
Constată ţinerea unui jurnal, reviste, citate, poezii şi proză în mss. Denigratoare şi legături cu « Europa liberă » şi propune neînceperea urmăririi penale pt. propag.andă împotriva ordânduirii socialiste+ confiscarea specială de reviste şi jurnalul lui Gh. Ursu
-Propune sesizarea Miliţiei pt. deţinere şi operaţiuni valută, dezbaterea caz Ursu în colectivul de muncă, confiscarea celor 8 nr. reviste din străinătate +jurnal
-Confiscarea de manuscrise literare, reviste, scrisori, cărţi şi jurnalul cu 23 caiete= 1967-1977+ valută (5$, 10DM, 40DK , 40 DDRM, 1 shekel, 3000 lire ital.) + doc..fin. Banca Rom. Com. E xt.
-Confiscarea de poezii manusrise, articole, reviste, scrisori, jurnal cu 38 caiete=1948-1967; 1977-1983
37
VASILE Gheorghe
1985
col./şeful Dir.VI DCP-Secu.
-Declaraţii de martor post’89 –Raport 30 ian.1985 -Raport 3 mai 1985
-Adresa nr. D/0294302/12 august 1987 către CID
-Col.rez.; i-a anchetat brutal pe acei dintre demonstranţii braşoveni din nov. 1987 aduşi la Rahova
-Constată poziţii duşmănoase, calomnii şi ofense faţă de conducerea de partid şi de stat, legături cu elemente din emigraţia reacţionară din Paris şi radio Europa liberă, colportări ştiri şi instigare prin afişare citate autori străini la birou, deţinere şi operaţiuni interzise cu valută şi decide modul de finalizare a cazului: începerea urmăririi penale, continuarea cercetărilor în stare de arest, trimiterea în judecată pt. propagandă contra ordânduirii socialiste şi deţinere ilegală valută
-trimite spre conservare 1 dosar de 105 file despre Gh.Ursu
38
DATU Ioan (Ion)
1985
col.Dir.VI/DCP/Secu.,anchetator
Declaraţii de martor post ’89
Dir.VI/DCP până-n 1970 ; la o UM de contrasionaj :1970-1985 ; Col.rez.
39
NEDELCU Ştefan
1985
col./şeful arestului DCP/Secu.
Declaraţii de martor post ’89
Şef serv. III DCP/Secu.= 1973-1987 ; Col.rez.
40
DUMITRACIUC Ion
1985
cpt./ofiţer specialist Dir.II Secu.
-Raport 3 mai 1985
-P.V. percheziţie 17 I 1985
-Dovadă 7 ian. 1985
A preluat sesizarea directorului ICPSLGC
41
ANGHEL Corneliu
1985
col./şef serviciu Dir. VI Secu.
-Raport 3 mai 1985

42
TURCITU Adrian
1985
lt.col./şef serviciu Dir.II Secu.
-Raport 3 mai 1985

43
MACRI Emil
1985
gen.mr./şeful Dir.II Secu..
-Raport 30 ian.1985 -Raport 3 mai 1985
Gen.mr.rez.1990 ; decedat
44
HODIŞ Vasile
1985
lt.maj.(lt.)/Dir.VI / DCP Secu./ Compartimentul Proceduri şi arest
-Declaraţii de martor post ‘89
-P.V. percheziţie domiciliară 17 I 1985
-Dovadă 7 ian. 1985
-Adresa nr. D/0294302/12 august 1987 către CID
-Adresa nr. 62/H.V./S/ 294302/12 august 1987 către Unitatea Specială “S”
Col./Dir. Juridică a SRI- 1990-1999; prin penultima adresă se trimitea spre păstrare 1 dosar de 105 file (NUP pt. propagandă anticomunistă) la CID, iar prin ultima adresă se trimitea spre conservare la Unitatea Specială “S” (UM 05135Buc. În martie 1990=UM 0289Buc.SRI) „înscrisurile duşmănoase / necorespunzătoare” redactate de Gh.Ursu=2 dosare de 811 file
45
SCĂRLĂTOIU Grigore
1985
col.de justiţie/procuror militar, Şef adj. al Direcţiei Procuraturilor Militare
Adresa nr.S/10379/29 aug. 1985 către MI/DSS/DCP
Restituire dosar cercetare penală Gh. Ursu =90 file
46
ŞTEFĂNESCU Mihai
1985
col.de justiţie/procuror militar Direcţia Procuraturilor Militare (DCP/DSS?)
-Ordonanţa 31 iul.1985
-Rezoluţia 15 aug.1985
-P.V. 5 august 1987
-Dispune declinarea competenţei în favoarea ProcuraturiiGenerale civile
-Confirm.prop.DCPSecu dă hotărârea de neîncepere a urmăririi penale (NUP) pt. propagandă împotriva ordânduirii socialiste+ confiscare specială reviste şi însemnări-Ursu
-Dispune distrugerea unor înscrisuri şi reviste ale lui Gh. Ursu
47
PICIORUŞ Ilie
1985
procuror Procuratura sect.6
-Rechizitoriul nr.1830/P/21 nov. 1985
-Rezoluţia nr. 3036/P/19 dec. 1985
-Dispune trimiterea în judecată în stare de arest alui Gh. Ursu în dec. 1985, după ce acesta murise– dosar penal nr. 10639/1985 Jud. sect. 6 Buc.
-Reţine infracţiunea de speculă în cazul Ursu; procuror şef Secţia urmărire penală şi criminalistică Parchetul General 2001/3; adj. secţia cadre Parchetul General 2003 şi membru Consiliul Superior al Magistraturii 2003
48
ŢUCULEANU Alexandru

1985
procuror şef Procuratura sect.6
Mandatul de arestare preventivă nr. 261/21 sept.1985
Dispune cercetarea lui Gh. Ursu în stare de arest pt. deţinere şi trafic valută şi prelungeşte arestarea preventivă; procuror şef în diferite secţii din Parchetul General sf. anilor `90-2002; şef secţia cadre Parchetul General 2002/3; membru Consiliul Superior al Magistraturii 2003
49
ALECSANDRESCUA.
1984/1985
inginer, directorul ICPSLGC
Adresa nr. 540/22 dec.1984 din Arhiva secretă institut
A sesizat în scris Secu. + 1 registru al lui Gh. Ursu
50
PETRE Elena
1984/1985
tehnician-proiectant, coleg birou
Declaraţii de martor post ‘89
Au găsit la ICPSLGC şi
51
CROITORU Pîrguţa
1984/1985
tehnician-proiectant, coleg birou
Declaraţii de martor post ’89
au predat directorului
52
ŞERBAN Liviu
1984/1985
tehnician-proiectant, coleg birou
Declaraţii de martor post ’89
însemnări/registre
53
BOBEI (BABEI)
Romulus
1984/1985
tehnician-proiectant, coleg birou
Declaraţii de martor post ’89
anti Ceauşescu
ale lui Gh. Ursu
54
STĂNCIULESCU Mioara
1984/1985
tehnician-proiectant, coleg birou
Declaraţii de martor post ’89
şi au dat declaraţii
55
MIHAI Virginia
1984/1985
tehnician-proiectant, coleg birou
Declaraţii de martor post ’89
împotriva lui la Secu.
56
CREANGĂ Mihail (Mihai)
1985
lt.col./şeful arestului IGM/DCP (din sept.1985)
Declaraţii de martor post’89 –Aprobă Raportul din 15 X 1985 de pedepsire cu izolare severă a lui Gh. Ursu
A lucrat la DCP/IGM din 1980, fiind şeful arestu-
lui din 1985 până în 1993; Col..rez. din 1995; şef biroul executări credite la Credit Bank – anii’90
57
RUS (Remus?)
1985/1986
procuror şef adj.Procurat.RSR
Rezoluţia NUP/21 ian.1986 dos. 103/P/1986
NUP – deces Gh. Ursu
58
TUDOR Stănică
1985
lt.col./locţiitorul şefului DCP/IGM
Declaraţii de martor post’89 Aprobă Raportul de pedepsire din 15 X 1985
La DCP/IGM din anii’60 Col. rez. din 1990; vice -preşedintele Federaţiei Române de Box- anii ’80 ; vicepreşedinte/ preşedinteCredit Bank-anii’90; consilier juridic Banca Populară Română = sf. anilor’90-2002; la Rahova a anchetat brutal câţiva demonstranţi ares- taţi la Braşov în nov1987
59
ALECU Ioan (Gheorghe?)
1985
colonel/şeful arestului IGM/DCP
Declaraţii de martor post ’89
Pensionar sept. 1985
60
NICOLICI Dan-Costin
1985/1990
lt.col.ing./şeful CID/Secu/SRI
Adresa nr. 0760.039/CID/14 feb. 1990
Pensionar ?
61
POP
1985
ofiţer DCP/IGM
Declaraţii de martor post ’89
Anchetator
62
ROMAN Viorel
1985
subofiţer DCP/IGM
Declaraţii de martor post ’89
Transfer-arest IGM/DCP
63
DANCIU Florin
1985
lt.col. DCP/IGM
Declaraţii de martor post ’89
Anchetator ; lt. Col. rez. – 5 nov. 1991
64
FLOREA Mihai
1985
mr. DCP/IGM
Declaraţii de martor post ’89
Anchetator
65
CLITĂ Marian zis Biţă
1985
deţinut,informator şi torţionar Miliţie şi Securitate, recidivist
Declaraţii de martor post ’89
Angajament colaborator (“Arcade” nr.126)
66
RADU Gheorghe zis Gicuţă
1985
deţinut,informator şi torţionar Miliţie şi Securitate, recidivist, tatăl=şofer la col. Vasile Gheorghe, şeful DCP/Secu, mort 1986, mama= dactilografă la Şcoala de Miliţie de pe Şoseaua Olteniţei dinBuc.,m.’87
Declaraţii de martor post ’89
Angajament colaborator
67
ROŞU Constantin
1985
lt./locţiitor şef arest DCP/IGM
Declaraţii de martor post ’89
Ofiţer / arestul IGP/DCP
68
UNGUREANU Haralambie Marin
1985
lt.maj./locţiitor şef arest DCP/ IGM
(cpt.) (din 1 august 1985)
Declaraţii de martor post ’89
Mr. – Brigada de luptă împotriva crimei organizate/MI – 1995; lt.col.-’96; la IGP/DCP anchetă ’99; comisar şef DCP/IGP 2003
69
IONIŢĂ Ştefan zis Bulă
1985
plt./locţiitor şef arest DCP/IGM
(din 1973)
Declaraţii de martor post ’89
Şef arest secţia 22 poliţie Buc. – 1995
70
BELU Gheorghe zis Gică
1985
deţinut, colaborator al Miliţiei şi Securităţii, informator de cameră
Declaraţii de martor post ’89
“Ghidonat” de plt. Ioniţă
71
CHIŞESCU Viorica (fostă ALEXANDRESCU?) = fosta soţie a lui Pârcălab, fotbalist Dinamo Bucureşti
1985
deţinută, colaboratoare a Miliţiei şi Securităţii, ajuta la bucătărie şi la împărţirea mesei în arestul DCP/IGM
Declaraţii de martor post ’89
=d-na Budy? =Daniela?

72
FLENCEA Titi
1985
deţinut DCP/IGM, colaborator Miliţie
Declaraţii de martor post ’89

73
RADU Vasile
1985
deţinut DCP/IGM, colaborator Miliţie şi Securitate, ex-judecător sect. 6 Bucureşti
Declaraţii de martor post ’89
Angajament scris de colaborator
74
BĂICOIANU Ion
anii’80/‘90
infractor recidivist, traficant renumit de opere de artă, vechi colaborator al Miliţiei şi Securităţii
Declaraţii de martor post ’89

75
ANGHEL
1985
col. MI/medic, şef cab. med. arest DCP/IGM + DSS
Declaraţii de martor post ’89
Pensionat
76
MOŢ Ioan
1987
gen.mr./şef UM 0195 Contrainformaţii DIE
Declaraţii de martor post ’89
Arestat sf. Dec. ’89 gen.mr.rez./Pensionat
77
TUDORACHE
1985
mr./şef Serv. Contrainf. Penit. Jilava/Secu
Declaraţii de martor post ’89
A asigurat tăcerea martorilor decesului lui Gh.Ursu
78
FLOREA Gheorghe
1985
Lt.col.(col.)/DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator; i-a mărturisit deţinutului Vişoiu Teodor Gh. Cosmin că a făcut mari nenorociri la Canal, unde a lucrat imediat după ce a terminat şcoala de ofiţeri
79
SAMOILĂ
1985
lt./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
80
SAIDAC
1985
lt.maj./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
81
LUPUConstantin
1985
col./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator; l-a bătut pe deţinutul Uscatu Emanoil Octav, provocându-i modificări fiziologice la degetele de la mâini
82
PASCALE (PASCAL?)
1985
mr./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
83
NEAGU
1985
ofiţer/DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
84
VASILIU
1985
Procuror/Dir.I/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post 89
Anchetator; Eugen Vasiliu – avocat post 1989, inclusiv apărătorul lui Tudor Stănică în 2003
85
NĂSTASE Ovidiu
1985
Procuror/Dir.I/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
86
TRIFOI
1985
cpt./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
87
BACIU Ion
1985
col/şef secţia economică/DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
88
CHIRIŢĂ Ion
1985
cpt./DCP/Dir.VI Secu.
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
89
DUMITRAŞCU
1985
gen./şef Secu.jud.Ilfov
Declaraţii de martor post 89
Gen.rez./pens. ?
90
POPOV
1985
Procuror/Dir.I/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
91
BRACACIU Nicolae
1985
Procuror/şef Direcţia I/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post 89
Anchetator ; adjunctul proc. şef Petre Botezatu
92
COTOMAN Gheorghe
1985
ofiţer/DCP/Dir.VI Secu.

Anchetator; Ofiţer SRI 1999/2000 ; şef Diviziunea J (Juridică) a SRI – 1992-1994
93
CONSTANTIN
1985
ofiţer/DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
94
DRĂGOI
1985
Cpt./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator
95
CARAŞCĂ Gh.
1985
cpt./DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator ; A fost implicat în reprimarea manifestanţilor de la Timişoara dec.’89 ; lt.col. –1990
96
ERHAN
1985
maior/DCP/IGM
Declaraţii de martor post 89
Anchetator ; şeful cazierelor judiciare pe ţară în 1999
97
VLAD Iulian
1985
Gen.col./adj.min.int./şefDSS(Secu)/secretar de stat
-Raportul DSS nr. D./0290247/30 I 1985
-Raport iulie 1985
- Telegrama nr. 074009/8 X 1985 a Ambasadei RSR la Washington prin care se informa MAE despre cererea deputatului SUA Sidney Yates de a fi informat de situaţia lui Gh.Ursu +răspuns în colaborare cu MAE
-Avize pt. încep.urm. pen. A lui Gh. Ursu în stare de arest pt. deţinere ilegală de valută – Decret nr. 210/1960 şi preluare caz Miliţie
-Rezoluţie pt. Gen. Mr. Gianu Bucurescu şă urmărească problema şi pt. DCP/IGM să dea răspuns cererii prin MAE
-Arestat sf. Dec. ’89 -Gen.col.rez./pens.
98
BUCURESCU Gianu
1985
Gen.mr./adj.şef DSS(Secu.)
Telegrama Ambasada RSR la Washington 8 X 1985
+răspuns în colab. cu MAE
Arestat sf. Dec. ’89
Gen.mr.rez./pens.
99
HOMOŞTEAN George (Gheorghe)
1985
Ministru de interne (1978-1987)
Răspuns telegrama din SUA pt. Departamentul de Stat +Declaraţii de martor post 89
Prim-secretar PCR jud. Alba – anii”70 ; A minţit autorităţile SUA, susţinând că Gh. Ursu este un simplu deţinut de drept comun ; gen. Rez. , pensionar
100
SCARLET Gheorghe
1985
Col./şeful DCP/IGM (până în 1987)
Declaraţii de martor post 89
Pensionar 1987; reactivat în aceeaşi funcţie 1990; Gen. rez./pens.
101
ANDREI Ştefan
1985
Ministru de externe (din 1978)
Corespondenţă oficială cu autorităţi din SUA : telegrama din 8X 1985 a Ambasadei RSR la Washington + răspuns în colaborare cu MAI
A minţit autorităţile SUA, susţinând că Gh. Ursu este un simplu deţinut de drept comun ; azi pensionar
102
COCA (COCĂ ?)
1985
Ofiţer sup. (col.)/DCP/IGM
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
103
PATRINICHI Constantin
1985
Lt.col./locţiitor comandant Spitalul Penitenciar Jilava
Declaraţii de martor post’89
Medic ?
104
MARINESCU Dumitru
1987
Lt.col./şef serviciu/DCP/DSS(Secu)
-Adresa nr. D/0294302/12 august 1987 către CID
-trimite spre conservare 1 dosar de 105 file despre Gh. Ursu
105
HÂRŞU Ilie
1985
Plt./asistent reanimare Spitalul Penitenciar Jilava
Declaraţii de martor post’89
Subofiţer în trupele de securitate care au lichidat rezistenţa militară anticomunistă din Ardeal
106
IORDACHE Alexandru
1985
Maior DCP/DSS
Declaraţii de martor post’89
Anchetator ; transferat la Secu. de la Miliţie
107
TODAN Florin
1985
Subofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Azi în rezervă
108
SUGAR (ŞUGAR)
1985
Col. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
109
SECHIERU (SECRIERU?)
1985
Cpt. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
110
CIOBANU Elena
1985
Deţinută arest IGM/DCP, informatoare de cameră
Declaraţii de martor post’89
Colaboratoare a Miliţiei
111
BĂDĂRAN Argentina
1985
Deţinută arest IGM/DCP, informatoare de cameră
Declaraţii de martor post’89
Colaboratoare a Miliţiei
112
BOBEICĂ Constantin
1985
Deţinut arest IGM/DCP, informator de cameră, colaborator Miliţie
Declaraţii de martor post’89
« omul lui Creangă, şeful arestului IGM »
113
MATEI Ilie
1985
Col./IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator ; zis « cîinele roşu »
114
FIERĂSCU (FIERESCU)
1985
Ofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
115
BOTEZATU Petre
1985
Procuror şef/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post’89
Anchetator ; şeful proc. Nicolae Bracaciu-Dir.I
116
JIPA
1985
Procuror/Dir.I/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
117
POPA
1985
Col./locţiitor şef IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
118
AIOANEI
(AMARIEI ?)
1985
Subofiţer DCP/DSS (Secu.)
Declaraţii de martor post’89
I-a zis lui Palamariu Florinel de mijloacele TO din « Catanga »
119
MANEA DRĂGULIN Vasile
1985
Procuror/adj. şef Procuratura Capitalei
Declaraţii de martor post’89
Dă verdictul de“moarte neviolentă” în cazul Gh. Ursu. A fost procurorul general al României în anii 1992-1996, iar în 1993 a transferat dosarul de anchetă privind moartea lui Gh. Ursu de la procurorul militar Dan Voinea la proc. milit. Samoilă Joarză
120
CROITORU
1984-1985
Maior (col.)/secretar PCR/secţia 8 Miliţie Buc.
Declaraţii de martor post’89
Locţiitor Poliţia Capitalei în 1999 ; L-au
121
MORARU
1984-1985
Lt. Secţia 8 MiliţieBuc.
Declaraţii de martor post’89
torturat pe Gh.Pascale
122
PIETRIŞ
1984-1985
Lt. Secţia 8 MiliţieBuc.
Declaraţii de martor post’89
în mai-sept. 1984
123
BUZOIANU Laurenţiu
1984-1985
Deţinut arest IGM/DCP/colaborator al Miliţiei şi informator de cameră
Declaraţii de martor post’89
Coleg de celulă (nr.29- « Catanga ») cu Gh. Pascale, pe care l-a torturat
124
LĂCĂTUŞ
1984-1985
Cpt./ medicSpital Penitenciar Jilava
Declaraţii de martor post’89
Operau intenţionat
125
VESELU
1984-1985
Lt.maj. /medicSpital Penitenciar Jilava
Declaraţii de martor post’89
greşit, fie din ordin, fie din neglijenţă
126
STOCEC (ŞTOCEC)
1984-1985
Ofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
127
OLTEANU
1984-1985
Col./secţia 8 Miliţie Buc./IGM
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
128
TRANDAFIR Liviu
1985
Col./şef probleme economice/ IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
129
GRIGORESCU Eugen
Anii ’80-‘90
Col./adj. Şef Unitatea Specială “S” a DSS (Secu.)/UM 05135 Buc. MapN –1990/UM 0289 Buc.SRI
Condica secretariat a UM 05135(UM 0289)/1987;1990
P.V. verificare şi constatare lipsă jurnal Gh. Ursu din UM 0289/10 VII 1999
Declaraţii de martor post’89
În anii ’80/90 adjunct, apoi comandant la UM 05135 MapN Buc. In martie 1990 (=UM 0289 SRI Buc. Ulterior) ; A preluat jurnalul lui Gh. Ursu mai întîi trimis de la DCP/DSS în 1987 şi apoi (lucrarea nr. 700186/30=811file), revenit de la UM 05083Buc. La 6 iunie 1990 sub semnătură şi l-a distrus sau l-a făcut de negăsit, faptă pt. care este judecat ; gen. de brigadă rez.
130
CÂRNU Apostol
Anii ’80-‘90
Col./comandantul UM 05135Buc.= Unitatea Specială “S” a DSS(Secu) =UM 0289 SRI Buc.
Adresa nr. S/705509/20 martie 1990 către UM 05083 Buc.

Retrimite jurnalul lui Gh. Ursu în iun. 1990 spre conservare UM « S »; Pensionar ?
131
NICOLAE Constantin Ionel
Anii ’80-‘90
Cpt.(mr.)/şef biroul secretariat (1982-1991)/Unitatea Specială “S” a DSS/UM 0289 SRI Buc.
Adresa nr. 8/700126/4VI 1990
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
132
NICOLA Gheorghe
Anii ’80-‘90
Mr./Şeful secţiei a II-a UM 05135 Buc./ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI (=Serviciul Arhivare Specială?)/UM 0289 SRI Buc.
Declaraţii de martor post’89
La UM 0711 SRI Piteşti în 1998, lt.col. ’98; col.2000
133
DINU Gheorghe
Anii ’80-‘90
Maistru militar/secretariat/ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
134
IORDACHE Grigore
Anii ’80-‘90
Plt.maj./secretariat/Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
135
MOROŞANU (MOROŞAN) Petre
Anii ’80-‘90
Lt.col./biroul Înscrisuri/secţia a II-a/ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
136
ALEXANDRU Sorin
Anii ’80-‘90
Mr./ biroul Înscrisuri/secţia a II-a/ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
137
SIMION Traian
Anii ’80-‘90
Mr./ biroul Înscrisuri/secţia a II-a/ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
138
CIREAŞĂ Marian
Anii ’80-‘90
Lt./ biroul Înscrisuri/secţia a II-a/ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
139
BĂNCILĂ Iulian
Anii ’80-‘90
Mr./biroul Evidenţă/Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
140
COSTIN Corneliu
Anii ’80-‘90
Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
141
MANEA Ion
Anii ’80-‘90
Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
142
DINU Ion
Anii ’80-‘90
Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
143
FRATEŞ Mircea
Anii ’80-‘90
Plt. Adj./ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
144
PANĂ Dizel
Anii ’80-‘90
Plt./ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
145
IONIŢĂ Marin
Anii ’80-‘90
Plt./ Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
146
SÂRBUFlorica
Anii ’80-‘90
Secretară biroul Evidenţă/Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
147
TUDORACHE Florica
Anii ’80-‘90
Angajată civil/Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
148
BUICULESCU Ion
Anii ’80-‘90
Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
149
BOGDAN Victor
Anii ’80-‘90
Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
150
BODĂIESCU Stelian
Anii ’80-‘90
Unitatea Specială “S” a DSS/SRI
Declaraţii de martor post’89
UM 0289 SRI Buc.
151
ANGHELIDE
1985
avocat
Declaraţii de martor post’89
A sfătuit-o pe deţinuta Elena Ciobotaru, din arestul IGM/DCP, să devină informatoare a Miliţiei
152
LEVANOVICI Mircea
1990
Lt.col./col. de justiţie/şeful UM 05083 Buc.= Dir. Judiciară a SRI=succesoarea DCP/DSS/Parchetul Militar ?
-Adresa nr. S/30/13 martie 1990 către UM 05135
-Adresa nr.S/700186/4 iunie 1990 către UM 05135
-Cere jurnalul lui Gh. Ursu de la UM „S” , unde era păstrat
-Retrimite acelaşi jurnal la aceeaşi UM
153
JOARZĂ Samoilă
Anii’90
Procuror militar /şef adj. secţia Parchetelor Militare dpl CSJ / general de brigadă magistrat
-Investigaţiile pt. cazul decesului lui Gh. Ursu
-Rechizitoriul din 12 nov. 1996
A tergiversat ancheta penală (1993-1996) şi a dat NUP pt. toţi ofiţerii şi subofiţerii de Securitate şi Miliţie cercetaţi penal în cazul decesului lui Gh. Ursu ;
Şef secţia Parchetelor Militare din Parchetul ÎCCJ – oct. 2003
154
LUNGU Micu Mihai
1985
Ofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Comisar/şef birou cazier judiciar şi evidenţă operativă IPJ Vrancea/Focşani-2003
155
DUMITRU Neculai Vasile
1988
Ofiţer IGM/DCP

-în 1985 la cercetări penale la secţia 10 din sect. 3 Bucureşti
-de la 1 febr. 1988 la IGM/DCP
-Comisar Corp Control/IGP-2003
156
POP
1985
General MI
Declaraţii de martor post’89

157
OGARCA
1985
Mr. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
158
ORBAN
1985
Mr. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
159
MANDACHE
1985
Cpt. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
160
TOPOLOGEANU
1985
Ofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
161
COCEAN
1985
Cpt. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator ; col. ?
162
CEZAR
1985
Deţinut de drept comun IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Cîrciumar la Măgurele, informator de cameră
163
ŞTEFANIU Dan
1985
Deţinut de drept comun IGM/DCP/ colaborator Miliţie şi Securitate
Declaraţii de martor post’89
Procuror, informator de cameră
164
MĂRGĂRIT
1985
Cpt. IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
165
UNGUREANU Gheorghe
1985
Deţinut de drept comun IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Informator de cameră
166
CÂRCEL Marin
1985
Procuror anchetator
Declaraţii de martor post’89
L-a bătut pe deţinutul Ghiorghe Ilie ; a recu-noscut că a fost şi ofiţer de securitate ; vicepreşedinte al Tribunalului Bucureşti şi judecător la secţia penală pînă în toamna anului 2003
167
PÂNDARU
1985
Ofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
168
MIRESCU
1985
Procuror/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
169
BRĂTEANU Marius
Anii ’90-2003
GeneralSRI/Şeful UM 0362Bucureşti
Adeverinţa nr. S/50916/31 martie 2003
-Fost ofiţer de Secu., azi – 2003 secretar general al SRI şi general de brigadă din nov. 2003; Dir. adj.SRI Mircea Gheordunescu l-a prezentat ca profesor de franceză în 1999 sau 2000 la o reuniune GDS despre cazul Ursu, unde “a aburit” audienţa cu succes;
- A semnat o adeverinţă prin care susţine că « nu au fost identificate documente care să ateste că inculpaţii Stănică, Creangă şi Burcea au fost urmăriţi sau au colaborat cu Securitatea »
170
DANIELUC Armand
1985
Ofiţer (col. ?)/IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
171
BOŢONADI Alexandru
1985
Ofiţer DCP/DSS (sau IGM’ ?)
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
172
STANCA
1985
Procuror militar/Procuratura Militară a RSR
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
173
DUMITRU Viorica
1985
Ofiţer IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
174
CIOCAN Aurel
1985
Col./IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator
175
ISCRULESCU Nicolae
1985
Procuror general adjunct/ Procuratura RSR
Nota din 15 august 1985
Apostila sa pe nota din 15 august 1985 este datată 28 august 1985
176
MATEI
1985
Cpt./IGM/DCP
Declaraţii de martor post’89
Anchetator

NOTĂ: Pentru această cercetare s-au folosit documentele aflate în diferite dosare judiciare din anii 1990-2003, unele aflându-se încă pe rolul instanţelor
civile şi militare din România. (GABRIEL CATALAN)
Abrevieri: IGM=Inspectoratul General al Miliţiei; DCP=Direcţia Cercetări Penale; DSS=Departamentul Securităţii Statului; RSR=Republica Socialistă România; PCR=Partidul Comunist Român; UM=Unitatea Militară; SECU=Securitatea (=DSS); CID=Centrul de Informare şi Documentare din Securitate; DIE =Departamentul de Informaţii Externe din Securitate (spionajul şi poliţia politică externă); MI=Ministerul de Interne; MAE=Ministerul Afacerilor Externe; Dir.=Direcţia; SRI=Serviciul Român de Informaţii; NUP=neînceperea urmăririi penale; GDS=Grupul pentru Dialog Social; P.V.=Proces-verbal; ICPSLGC=Institutul de Cercetări, Proiectări, Sistematizare a Localităţilor şi Gospodărire Comunală; rez.=rezervist; pens.=pensionat; ÎCCJ=Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.