“Xenopoliana”, VII, nr.3-4/1999, pp. 103-110.
ETNOCENTRISM SI CONFESIONALISM POLITIC.
CAZUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Conform unei conceptii cu radacini adinci in perceperea trecutului istoric national ca si in spiritul multor intelectuali romani din secolele XIX-XX, statul roman si biserica ortodoxa (“stramoseasca” sau “nationala”) sunt complementare, pina la identificare, iar etnia/natiunea se confunda cu confesiunea. Aceasta falsa teorie se regaseste perfect in discursul propriu generatiei din perioada interbelica, cind nationalismul era imbinat cu fanatismul confesional ortodox, mentorul de necontestat al acestui curent fiind Nae Ionescu -cel care afirma raspicat ca cine nu e ortodox, nu e roman.
In prezent aceeasi pseudo-teorie renaste cu mare rapiditate in mediile bisericesti ortodoxe, amenintind sa devina si un element definitoriu pentru mentalul colectiv al romanilor, pentru opinia publica si chiar pentru clasa politica din
Propunerea-declaratie[1] din 9 aprilie 1998 apartinind arhiepiscopului ortodox de Cluj - Bartolomeu Anania- prin care iese la iveala adevaratul scop al manifestarilor nationalist-confesionale din 1997-1998 petrecute indeosebi in Ardeal, arata limpede faptul ca BOR (ierarhia sa) incearca sa-si consolideze influenta/pozitia politica “traditionala” detinuta in societatea si mentalitatea romaneasca profitind de contextul politic (criza guvernului Ciorbea si a coalitiei majoritare) si confesional (tensiunile existente in Ardeal, mai ales in relatiile cu Biserica Unita cu Roma) foarte incordat.
Chiar daca ierarhul ortodox si-a precizat ulterior pozitia prin declaratii de presa si emisiuni de televiziune (“Intilnire cu presa”-PRO TV, 14 mai), in sensul ca BOR nu va forma un partid clerical ortodox, ci doar se va implica in viitoarele alegeri “ca factor major de orientare electorala, in special pentru categoria cetatenilor indecisi” [2] si ca decizia va apartine doar Sf. Sinod ca organ executiv suprem al BOR, este clara tendinta ierarhiei ortodoxe de a manipula in interes confesional, si poate chiar
personal, o masa cit mai larga de cetateni in virtutea apartenentei majoritatii populatiei din Romania la cultul ortodox.
Desigur ca unele din motivele acestei declaratii sunt cunoscute: nemultumirea BOR fata de votarea in Senat a proiectului legii Boila si fata de hotaririle judecatoresti de restituire catre BUR a proprietatilor sale confiscate in 1948 de puterea politica comunista in intelegere cu BOR, dar si opozitia BOR fata de diverse legi si proiecte de legi pregatite de actuala coalitie majoritara sau chiar de fosta putere (de exemplu legea invatamintului, modificarea Codului Penal in sensul incetarii persecutiilor contra homosexualilor, proiectul Legii Cultelor-in care se cere cu insistenta salarizarea integrala a clerului de catre stat, subventionarea reparatiilor si constructiilor de biserici, inclusiv a extravagantului lacas intitulat pompos Catedrala Mintuirii Neamului si, mai ales, impunerea titulaturii/statutului de “Biserica nationala” pentru BOR sau, in alta ordine de idei, deciziile Senatului Universitatii Bucuresti in privinta propagandei religioase in interiorul acestei institutii).
Alte cauze sunt mai mult “tainice”, tinind de problemele de organizare interna a ierarhiei BOR si de strategia pe termen lung a acesteia in raport cu politica interna si externa romaneasca. Este posibil ca sa fi inceput tot acum lupta pentru succesiunea la tronul patriarhal si, concomitent, se pot face legaturi fie cu incercarile opozitiei de a realiza un pol al stingii, fie cu interesele strategice ale Rusiei/CSI de a mentine Romania in sfera sa de influenta.
Desi cu exceptia citorva ierarhi si a altor membri ai Sf. Sinod cum ar fi mitropolitul Daniel al Moldovei, mitropolitul Nicolae al Banatului, mitropolitul Nestor al Olteniei, episcopii subordonati lor,arhimandritul Justin Marchis sau preotul Constantin Galeriu - care s-au manifestat cu totii in favoarea implicarii BOR in politica - conducerea BOR a refuzat sa comenteze declaratia, insusi Patriarhul Teoctist afirmind ca se asteapta ca initiativa lui Anania sa fie propusa spre dezbatere Sf. Sinod-organul suprem de conducere al BOR- care va lua, apoi, decizia, se poate observa cu usurinta ca exista o mare sustinere pentru pozitia lui Anania, atit din partea ierarhiei, cit si in rindul clerului inferior.
In privinta reactiei partidelor politice trebuie subliniat faptul ca cele mai importante s-au ferit sa insiste pe aceasta tema. Indeosebi PNTCD si PNL (CDR in general) au preferat probabil discutii de culise, simtind tonul de santaj din declaratia amintita. UDMR s-a aratat neinteresat, insa PD, ca de obicei, a dat semne ca intelege nemultumirea BOR si ca va sustine revendicarile ierarhiei ortodoxe. In mod si mai evident, principalul partid de opozitie-PDSR- a anuntat ca va continua sa fie de partea institutiei atit de populare care este BOR. Reprezentantii unor cunoscute partide de stinga sau/si nationaliste (PS, PSM,PNR, APR, PRM, PUNR, AUR) au facut chiar declaratii ferme de sprijinire a ierarhiei ortodoxe, ceea ce demonstreaza ca au
vazut in interventia lui Anania o noua si mare ocazie de a slabi puterea si de a pregati debarcarea ei, inclusiv printr-o mai strinsa colaborare intre ele.[3] Coroborind toate aceste date vom vedea foarte clar ca exista un puternic sprijin al BOR din partea opozitiei (si, mai discret, a PD), in timp ce CDR a cerut BOR “sa fie mai concilianta, mai intelegatoare”.[4]
Probabil ca nu a fost o intimplare nici masura luata de guvern prin care se anunta la 26 mai ca bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte a fost marit cu 3 miliarde de lei , fond destinat celor aproximativ 1000 de biserici aflate in constructie sau reparatii la nivelul intregii tari.[5]
Singurii care au respins categoric necesitatea implicarii BOR in politica au fost unii intelectuali de marca din cadrul GDS (Gabriel Andreescu, Andrei Cornea, Horia Roman-Patapievici etc.) sau din elita literara/culturala de la PRO TV (Nicolae Manolescu, Octavian Paler, Alexandru Paleologu), unii ziaristi independenti (Cornel Nistorescu, Sorin Rosca-Stanescu, Horia Alexandrescu, Bogdan Ficeac s.a.), “Alianta Civica” si, bineinteles, clerul catolic de ambe rituri.[6] De asemenea, conform mini-sondajelor TV, se pare ca majoritatea populatiei (cel putin in zonele urbane) nu agreeaza ideea lui Anania. Nici alte organizatii civice (APADOR-CH, de exemplu) nu au avut reactii pozitive, ca sa nu mai vorbim de presa straina ce a fost deosebit de critica:
AFP prezenta evenimentul ca “o noua demonstratie de forta “, precizind ca BOR priveste demersul ca “un mijloc de asanare morala a societatii”, in ciuda pasivismului exasperant al ierarhiei din timpul perioadei comuniste.[7]
In general, am remarcat doua tipuri de reactii ale partidelor politice la declaratia lui Anania, in functie de modul in care aceste forte politice au perceput-o: aprobarea/ocazia de a cistiga popularitate ori temporizarea/amenintarea cu santajul electoral. Ca opozitia a reactionat pur demagogic, din populism electoral o dovedeste cel mai bine declaratia cu iz nationalist facuta de purtatorul de cuvint al PDSR, deputatul Ioan Mircea Pascu, unul dintre apropiatii lui Ion Iliescu : “In opinia PDSR, tentativele de culpabilizare a Armatei, concentrate indeosebi in zona sensibila a Transilvaniei nu sunt intimplatoare si ele trebuie coroborate cu atacurile asupra BOR”.[8] Mai mult, titlul articolului publicat de “Dimineata” reia aceeasi opinie a profesorului Pascu (reiterata noua la cursul de Teoria relatiilor internationale) : “Culpabilizarea Armatei, ca si atacurile impotriva BOR sunt instrumentate atit din interiorul cit si din exteriorul tarii, pentru a lovi in interesele nationale ale Romaniei”.[9]
Interesanta este argumentatia unor intelectuali si comentatori politici in favoarea declaratiei Anania. Astfel, teologul ortodox Dan Ciachir a afirmat ca BOR a facut politica si inainte, dar nu a fost foarte clara (aici a invocat pastoralele electorale din 1992 si 1996), ca BOR este agresata de cele trei proiecte de legi “anti-ortodoxe”(Boila, Moisin si Dunca), ca populatia se va indrepta spre partidele extremiste pentru ca partidele mari nu si-au respectat promisiunile electorale si ca viitoarea orientare a electoratului de catre BOR ar salva deci Romania de haos si coruptie, de criza generala si chiar de o eventuala dictatura, concluzionind : “Ar mai putea vota ortodocsii PNTCD?”[10]
Prin urmare, conducatorii BOR vad in electorii din Romania doar niste simpli enoriasi supusi ierarhiei ortodoxe si confunda cetateanul roman cu credinciosul ortodox, iar evlavia cu spiritul civic, dupa cum continua sa puna semnul egal intre cetateanul roman si etnicul roman.[11] In acest fel ierarhii BOR si adeptii teoriei necesitatii implicarii BOR in politica contesta libertatea reala a cetateanului si capacitatea sa de a cunoaste si a decide in mod eficient pentru sine cu cine sa voteze, pregatind o adevarata manipulare electoral-confesionala, prin care se incearca impunerea votului confesional care, in cazul aplicarii sale efective, ar aduce BOR o influenta politica extraordinara, data fiind majoritatea covirsitoare a ortodocsilor in cadrul totalului populatiei existente in Romania.
In realizarea acestui obiectiv, liderii BOR pun accentul pe colectivitate, pe nationalitate, pe traditie si, mai cu seama, pe mentalitatile si valorile paternaliste, balcanice, rurale si folclorico-mistice, ignorind individul, interesele sale directe, personale, constiinta sa morala -mereu confundata cu cea religioasa, crestin-ortodoxa.
Astfel, in loc sa faca eforturi minime pentru cresterea gradului de cultura civica (politica), ierarhii BOR incearca utilizarea electorilor ca simple mijloace, confundind interesele ierarhiei cu cele ale populatiei de rind pe motiv ca din punct de vedere statistic peste 80% din cetatenii Romaniei s-au declarat ortodocsi, iar “traditia crestin-ortodoxa bimilenara a romanilor” ar atesta coeziunea perfecta dintre popor si cler. Ambele asertiuni se dovedesc a fi doar mituri, in conditiile in care doar o mica parte din totalul ortodocsilor sunt cu adevarat cunoscatori ai doctrinei crestine sau practicanti ai moralei crestine ortodoxe, iar
istoria ecleziastica se limiteaza inca la abordari cu totul partizane si hagiografice.[12] Deci BOR foloseste tehnici demagogice, de tip propagandistico- pastorale si stereotipuri care amintesc de protocronismul ceausist sau de confesionalismul etnocratic al perioadei interbelice (“ortodoxismul romanesc”).[13]
Practic, ierarhia ortodoxa doreste sa utilizeze BOR ca un urias grup de presiune asupra fortelor politice (partidelor, mai ales) obligindu-le sa preia obiectivele politico-confesionale ale Sf. Sinod sub pretextul patriotismului, al grijii fata de tara si popor, fata de “sufletul neamului romanesc”. De fapt, sub discursul acesta traditionalist promovat de BOR se poate sesiza usor ca stau ascunse cele mai periculoase porniri extremiste : nationalismul exaltat si fanatismul religios-confesional. In acest sens stau marturii indubitabile de felul declaratiilor si conferintelor de presa sustinute de ierarhi ai BOR ca Bartolomeu Anania - arhiepiscopul de Cluj, Andrei Andreicut - episcopul de Alba-Iulia si altii, indeosebi din Ardeal. Iata, de exemplu, un fragment din declaratia facuta de Anania cu ocazia unei conferinte de presa desfasurata la Alba-Iulia in primavara lui 1998 : “Europa ne propune sa acceptam homosexualitate, electronica, droguri, avorturi, inginerie genetica”.[14] Avind ca tema “Coruptia spirituala”, la aceasta conferinta a fost discutata si problema integrarii europene, ajungindu-se la afirmatii stupefiante, vadit antieuropene din partea inaltei fete bisericesti amintite : “Este un nonsens sa intram in Europa, deoarece Romania a fost intotdeauna in Europa din punct de vedere istoric, geografic, cultural si spiritual. Ba chiar prin prisma culturii si civilizatiei am fost cu mult inaintea Europei” si “Europa in care ni se propune sa intram - o Europa construita exclusiv pe economic si politic, in care nu se gaseste nici o urma de spiritualitate, de cultura, iar de religie nici nu poate fi vorba. O Europa saracita, decapitata de spirit, ceea ce este mai mult decit ingrozitor”.[15] Nu este vorba de niste declaratii intimplatoare sau de o parere izolata a lui Anania si a altor clerici importanti din Ardeal, ci de pozitia unanima a ierarhilor BOR, din moment ce mai exista declaratii asemanatoare, ca cea apartinind I.P.S. Gherasim - arhiepiscopul de Suceava si Radauti- care s-a remarcat in mod special prin declaratiile sale ce transmit mesajul politic traditional al ortodoxiei romanesti - ideea statului teocratic si a Bisericii de stat (“nationale”): “In Sf. Sinod il vom sustine pe I.P.S. Anania, pentru ca Biserica nu a fost niciodata despartita de stat. Unde a fost domnitorul a fost si ierarhul”; “Cum sa accept eu, care sunt roman si crestin-ortodox, sa primim anumite influente care ne strica legea noastra. Sfinta Scriptura este categorica” ; “… parintii nostri, care au tinut cu atita greutate legea noastra romaneasca vor striga din mormint asupra noastra daca noi nu o vom respecta” si “Noi vom lamuri pe credinciosii nostri ca sunt romani si crestini ortodocsi si sa pastreze credinta si neamul si Biserica. Ar fi o aberatie sa facem politica, ca preotul sa aiba apartenenta politica”.[16] O pozitie similara au aproape toti ceilalti ierarhi ortodocsi, deci aceasta este opinia generala in Sf.Sinod.
Din fragmentele reproduse se desprinde aceeasi concluzie : BOR se identifica ilegitim cu una din institutiile fundamentale ale statului. Din pacate, la fel procedeaza chiar presedintele Emil Constantinescu, care vorbind despre cele mai credibile institutii de stat numeste Biserica si Armata. Greseala provine probabil de la cei care elaboreaza sondajele de opinie; acestia neprecizind nici statutul Bisericii intre celelalte institutii publice, nici despre ce Biserica anume este vorba (nu diferentiaza confesiunile). Revenind la intentiile BOR de a se implica mai mult in viata politica, analizind declaratiile mentionate, putem afirma ca in aceste cazuri etica politica este considerata tot una cu morala crestina, iar drepturile omului (individuale) sunt neglijate in favoarea traditiei paternalist-colectiviste (comunitare) specifica Ortodoxiei.
In Romania se simte acut lipsa unor asociatii si organizatii civice, religioase sau nu, care sa deschida scoli/cursuri politice sau de cultura civica in care sa familiarizeze cetatenii (credinciosi ori nu) cu politica si cu simtul civic, fara a le inocula preferinte politice/electorale. Acest tip de ONG-uri exista in Italia, de pilda, din deceniul trecut si deja au dat rezultate spre progresul real al democratiei si constiintei civico-politice a italienilor. Ele au fost infiintate de Biserica Catolica, majoritara in Italia, fara ca aceasta sa pretinda in vreun fel orientarea electoratului italian.[17]
Spre deosebire de acest potential model, varianta sustinuta de conducerea BOR este exclusivista, unilaterala si discriminatorie, defavorizind pe cei care nu sunt ortodocsi sau nu impartasesc punctul de vedere al ierarhiei, ca sa nu mai vorbim despre ce s-ar intimpla cu libertatea si egalitatea in cazul membrilor comunitatilor etnice si religioase/confesionale din Romania daca votul confesional ar fi practicat. Cu siguranta ca ar fi o reusita pentru sefii BOR, in conditiile in care electoratul romanesc este vizibil neinstruit si, pe deasupra, atit de des dezinformat. Despre dreptate restitutiva sau egalitate de sanse - atit in domeniul ecleziastic, cit si in cel laic - cred ca este inutil sa mai spun ca, in acest caz, ar fi niste himere, simple sperante desarte pentru credinciosii/cetatenii din statul roman. Si asta cu atit mai mult cu cit deja I.P.S. Anania prezinta necontenit clerul ortodox drept “cea mai buna instanta de apreciere a moralitatii candidatilor din cursa electorala” si, pe deasupra, “nu exclude prezenta inaltilor prelati sau a preotilor pe viitoarele liste electorale”.[18]
In schimb, in raport cu ierarhia BOR care asteapta o sedinta a Sf. Sinod special destinata dezbaterii acestei probleme a implicarii sale in politica pentru a-si declansa
De altfel, diferenta de conceptie intre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Catolica in privinta implicarii lor in politica este neta. Dupa cum sustinea in conferinta sa “Biserica si politica” (Bucuresti,23 mai 1998) parintele Segatti, profesor universitar la Facultatea de Teologie a Universitatii Italiei Septentrionale din Torino, “interventia conducerii Bisericii sau a clerului in politica nu poate fi legitima decit atunci cind se face in scopul apararii ori revendicarii unor drepturi individuale sau colective ale unor cetateni care sunt discriminati intr-o societate”.[21] Exemplele sale au fost edificatoare : Italia postbelica (1948) aflata sub amenintarea cuceririi puterii politice de comunisti sau Polonia comunista,unde Biserica Catolica a sprijinit deschis sindicatul independent Solidarnosc si a desfasurat o puternica actiune de opozitie fata de regimul de dictatura si teroare comunista (din 1981 se decretase stare de urgenta). Deci interventia Bisericii in politica este necesara numai in situatiile de aparare a democratiei, de lupta contra extremismelor care se afla sau sunt pe cale sa ajunga la putere si, astfel, pun in pericol intreaga societate, ceea ce nu este cazul Romaniei (cel putin nu inca).
Prin urmare, rezulta fara dubii ca ne aflam in fata unei tentative de sacralizare a politicului, a unei actiuni fundamentaliste, de casta care vrea sa foloseasca “tirania majoritatii” prin votul confesional in scopul mentinerii si sporirii influentei politice de care dispune deja in societate si in cercurile oficiale ale statului. Aceasta pozitie demonstreaza ca “ortodoxismul politic” este o realitate primejdioasa si nu doar o fantasma.[22]
T. Baconsky considera exagerate acuzatiile de xenofobie, fundamentalism, nationalism (“filetism”), extremism, antieuropenism si atitudine antidemocratica la adresa BOR, afirmind ca este vorba numai despre “dorinta Bisericii ortodoxe de a-si mentine statutul de <
Personal, ma indoiesc sincer si profund ca actualul ambasador al Romaniei la Vatican are dreptate, avind in vedere propunerea, larg sustinuta in Sf. Sinod, de implicare a BOR in politica, propunere care urmeaza sa fie inaintata in curind forului decizional bisericesc de catre initiatorul ei -arhiepiscopul Anania al Clujului, Vadului si Feleacului- si care, probabil, va fi adoptata de ierarhia BOR
Depinde doar de autoritatile indrituite sa impuna respectarea statului de drept si de intelepciunea cetatenilor romani (majoritatea crestini ortodocsi obisnuiti) ca sa nu se confunde ierarhia cu Biserica, exclusivismul si nationalismul cu dreptatea si patriotismul, confesiunea cu etnia sau cetatenia si constiinta civica cu morala crestin-ortodoxa mioritica, caci altfel ne putem astepta in Romania la un stat semi-fundamentalist sau cvasiteocratic (ortodox, nu crestin), adica la sfirsitul democratiei reale.
GABRIEL CATALAN
[1] Buletin Mediafax, 10 aprilie si 15 mai 1998.
[2] Ibidem.
[3] Vezi si Pr. Iosif Zoica-Teius, Partidele de stinga au salutat declaratia arhiepiscopului Anania in “Romania libera”, 23 mai 1998.
[4] Discursul presedintelui Constantinescu la Blaj, cu ocazia aniversarii revolutiei romane de la 1848 din Ardeal- 15 mai, declaratia lui Ion Diaconescu din 18 mai si declaratia premierului Radu Vasile la TVRI, pe data de 29 mai 1998, au fost toate la fel de neutre in privinta conflictului dintre BOR si BUR (vezi Buletin Mediafax, 15 si 18 mai 1998).
[5] Buletin Mediafax, 26 mai 1998.
[6] Vezi presa centrala din aprilie-mai 1998 si “22”, nr. 14 -15/1998.
[7] Buletin Mediafax, mai 1998.
[8] Vezi “Dimineata”, 24 aprilie 1998, p.1.
[9] Ibidem.
[10] Vezi emisiunea TVR I - “Editie speciala”, 14 aprilie 1998. Bartolomeu Anania declara si el la PRO TV, in emisiunea “Intilnire cu presa” din data de 14 mai 1998 ca
[11] Vezi Pastorala de Pasti a P.F. Teoctist din 19 aprilie 1998.
[12] Vezi Pr. Prof. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, 3vol., Bucuresti, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR (ed. a II-a aparuta dupa 1990, nefiind prea mult schimbata fata de prima editie din anii dictaturii comuniste).
[13] Cel mai edificator exemplu il constituie mult invocata vechime a crestinismului romanesc, care atinge in opinia specialistilor ortodocsi 2000 de ani, desi poporul roman s-a nascut cu doar vreo 1000 de ani in urma, iar Isus insusi inca nu se nascuse din Fecioara Maria acum 2000 de ani. Cit priveste pietatea romanilor, ar trebui sa fie publicate rezultatele unor eventuale sondaje despre cunostintele si practicile bisericesti ale populatiei; in lipsa acestora, observam ca, din datele existente in presa, situatia nu este prea incurajatoare.
[14] “Evenimentul zilei”, 16 aprilie 1998.
[15] Ibidem.
[16] Buletin Mediafax, 22 aprilie 1998.
[17] Aceste informatii au fost prezentate publicului larg din Romania de Pr. Prof. Dr. Ermis Segatti, in cadrul conferintei sale “Biserica si politica” -sustinuta la Institutul Teologic Romano-Catolic “Sf. Tereza”- Bucuresti, in data de 23 mai 1998.
[18] Buletin Mediafax, 15 mai 1998; vezi si Catalin Bogdan, Politica si interesele BOR in “Curentul”,29 mai 1998, p.21.
[19] Idem, 28 aprilie 1998.
[20] Ibidem.
[21] Vezi nota 17.
[22] Cf. Teodor Baconsky, “Ortodoxismul politic”: pericol sau fantasma? in vol. Doctrine politice. Concepte universale si realitati romanesti, Iasi, Polirom si Societatea Academica Romana, 1998, p. 166-172.
[23] Ibidem, p. 171-172.
No comments:
Post a Comment