Thursday, August 02, 2007

Dosarul de cadre al lui Teoctist Arapasu de la CC al PCR

„FIŞĂ

privind pe ARĂPAŞU TEOCTIST, Mitropolit al Olteniei

Este născut la 7 februarie 1915 în comuna Vînători – Botoşani, fiul lui Dumitru şi Marghioala, de cetăţenie şi naţionalitate română, cu domiciliul în oraşul Craiova.

Teoctist Arăpaşu a urmat diferite şcoli monahale în mănăstirile Bistriţa şi Cernica, iar în anul 1944 a obţinut licenţa în teologie.

După terminarea studiilor, Teoctist Arăpaşu a ocupat diferite funcţii în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, între care şi rector al Institutului teologic şi episcop vicar la Patriarhie.

În anul 1962 a fost numit episcop al Aradului, iar în 1972 mitropolit al Olteniei, unde funcţionează şi în prezent.

Este cunoscut că în perioada 1937-1941 a făcut parte din organizaţia legionară.

În prezent nu este semnalat cu manifestări ostile adresa regimului.

11.XII.1974

EP/1 ex.”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cadre, dosar A592, f.1 [idem f.3])

„DEPARTAMENTUL CULTELOR

TEOCTIST ARĂPAŞU

Născut la: 7 februarie 1915, în satul Vînători, comuna Stănceni, judeţul Botoşani

Originea socială: tatăl a fost ţăran cu gospodărie mijlocie

Naţionalitatea: română

Studii: facultatea de teologie

Cunoaşte limbile: franceză

Este patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscop al Bucureştilor şi mitropolit al Ungro-Vlahiei.

A urmat şcoala primară în satul natal (1921-1927), după care a intrat la mănăstirea Vorona şi apoi la Neamţ.

Între anii 1932-1940 a urmat cursurile seminarului teologic de la mănăstirea Cernica, iar în 1940-1944 pe cele ale Facultăţii de teologie din Bucureşti.

În 1935 a fost tuns în monahism la mănăstirea Bistriţa-Neamţ; în 1937 a fost hirotonit diacon, iar în 1945 – preot.

Din unele informaţii existente în dosarul de personal rezultă că a desfăşurat activitate legionară (depozitând materiale de propagandă în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani şi participînd chiar la rebeliune), iar în timp ce era elev la seminar a practicat homosexualismul.

A îndeplinit următoarele funcţii:

1942-1945 – diacon la catedrala Patriarhiei şi centrul eparhial din Bucureşti;

1945-1948 – preot la catedrala mitropolitană din Iaşi;

1949-1950 – vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;

1950 – secretar al Cancelariei Sinodului şi Administraţiei patriarhale;

1950-1954 – rector al Institutului teologic ortodox din Bucureşti;

1954-1962 – episcop-vicar patriarhal;

1962-1973 – episcop al Aradului;

1973-1977 – arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei;

1977-1986 – arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al BOR, arhiepiscop al Bucureştilor şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei.

A sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de luptă pentru pace din Bucureşti, aducînd o contribuţie bine apreciată la îndrumarea preoţilor în a sprijini această acţiune. A scris articole cu orientare progresistă în revistele teologice.

Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei şi al Moldovei şi Sucevei, a primit diferite delegaţii străine care se interesau de situaţia cultelor din România. Cu aceste ocazii a prezentat în mod corect realităţile din ţara noastră, atît pe linie bisericească cît şi realizările poporului român pe plan economic, social şi cultural.

În predicile ţinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiază şi a[l] vizitelor canonice din parohii, îndeamnă preoţii şi credincioşii să participe la acţiunile iniţiate de organele de stat, să aibă o comportare moral-cetăţenească corectă.

A făcut parte din diferite delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat biserici din mai multe ţări.

În activitatea sa manifestă, uneori, o atitudine dură în relaţiile cu preoţii şi cu ceilalţi ierarhi.

Ca patriah, Teoctist Arăpaşu este apreciat prin [pentru] îndrumarea perseverentă pentru buna gospodărire a eparhiilor, prin [pentru] grija faţă de monumentele istorice, prin [pentru] atitudinea de justă orientare a clerului în activitatea social-obştească, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerînd permanent clerului şi credincioşilor să participe activ la dezvoltarea economică-socială a ţării, la înfăptuirea politicii de pace, de prietenie şi largă colaborare cu toate popoarele.

A fost decorat cu ordine şi medalii ale R.S. România.

Din 1975 a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională în toate legislaturile.

Despre familie:

Tatăl, Dumitru Arăpaşu, şi mama, Marghioala, foşti ţărani cu gospodărie mijlocie, sînt decedaţi.

Din cei şapte fraţi şi trei surori, toţi ţărani, mai trăieşte un frate, fost cooperator în comuna natală.

PREŞEDINTE,

Ion Cumpănaşu

[semnătura în clar: „I. Cumpănaşu” + ştampila: „Departamentul Cultelor. Preşedinte”]

30.VI.1988”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cadre, dosar A592, f.8[r-v]-9)

„TEOCTIST ARĂPAŞU

Mitropolitul Olteniei

- Are domiciliul la Craiova, str. K. Marx nr.10, judeţul Dolj;

- Născut la 7 februarie 1915 în comuna Stănceni, satul Tocileni, Botoşani.

- Studii: Seminarul teologic de la Cernica între 1932-1940; Facultatea de teologie Bucureşti, între 1940-1944;

- Funcţii:

- Mănăstirea Bistriţa-Neamţ, monah, între 1935-1937;

- Mănăstirea Bistriţa-Neamţ, diacon, între 1937-1940;

- Centrul Eparhial Bucureşti, 1942-1943;

- Catedrala patriarhală, ca diacon, 1943-1945;

- Mitropolia Moldovei, preot, 1945-1949;

- Mitropolia Moldovei, exarh, 1948-1949;

- Mitropolia Moldovei, vicar, 1949-1950;

- Secretar al Cabinetului patriarhului între 28 februarie-august 1948;

- Secretar al Cancelariei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române şi al Administraţiei patriarhale în 1950-1951;

- Episcop-vicar patriarhal din martie 1950-octombrie 1954, cu care prilej a fost rector al Institutului Teologic Bucureşti;

- Vicar patriarhal pentru Arhiepiscopia Bucureşti între 1954-1962;

- Episcopul eparhiei Aradului între 28 iulie 1962-28 ianuarie 1973;

- Mitropolitul Olteniei şi arhiepiscop al Craiovei de la 28 ianuarie 1973 şi în prezent.

- A fost membru al Comitetului de luptă pentru pace C.L.P. Bucureşti;

- Este membru al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste.”

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cadre, dosar A592, f.2 [idem f.4 şi f. 10])

No comments: