Friday, September 08, 2006

Documente istoria cultelor din Romania in sec.XX

„131/20 Ianuarie 1949

NOTĂ

Cu ocazia vizitei sale la Bucureşti în 13 Ianuarie mitropolitul NICOLAE BĂLAN a criticat actuala atitudine a Patriarhului JUSTINIAN, pe care l-a numit INJUSTUS (adică cel nedrept), afirmând că este un om fără caracter, care în trecut a ezitat multă vreme între legionari şi comunişti, primind adeseori în casă membrii ai ambelor grupări în camere separate în acelaşi timp.

Tot NICOLAE BĂLAN afirma că TEOCTIST ARĂPAŞU, care pretinde că a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi că este un devotat membru de Partid încă din ilegalitate, este în realitate un legionar camuflat ca atâţia alţii, strecuraţi în PMR.

În general NICOLAE BĂLAN a făcut o impresie proastă, fiind deprimat şi suferind, preocupat totodată de o serie de probleme personale, fără nici o legătură cu misiunea sa bisericească.

SURSA: MITICĂ STĂNESCU”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.80/ idem f.81)

NOTĂ 131/6 Ianuarie 1949

„Pe data de 1 ianuarie 1949 I.P.S.S. JUSTINIAN a făcut următoarele mişcări de preoţi şi arhierei: […]

Vicarul Mitropoliei Iaşi, arhiereul VALERIE MOGLAN a fost pensionat şi înlocuit cu arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞU. Acesta pretinde că este membru P.M.R. [Partidul Muncitoresc Român = noua denumire a Partidului Comunist după înglobarea unei mari părţi din Partidul Social-Democrat la 21 februarie 1948] şi activist democrat deşi a fost cuzist [A.C. Cuza, profesor universitar de drept la Iaşi, a fost liderul organizaţiei politice Liga Apărării Naţional-Creştine, apoi al Partidului Naţional.Creştin, ambele partide fiind profund antisemite] şi apoi legionar. […]”

(ASRI, fond Documentar (D), dos.7755, vol.3, f.99)

NOTĂ 131/24 Noiembrie 1948

„[…]

3. Episcopia Romanului cu sediul în oraşul Roman. Are un singur candidat serios: pe arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞUL, de la Mitropolia Moldovei, [care] este un element cu pregătire şi [este] încadrat încă din anul 1945 în partidul claselor muncitoare, este un colaborator intim al patriarhului Justinian încă de pe vremea când era la Iaşi. Are ca prieteni şi susţinători la episcopat pe Domnul Ministru al Sănătăţii, Dr. Mârza, care de altfel a luptat şi pentru I.P.S.S. Justinian ca să ajungă mitropolit la Iaşi şi mai pe urmă patriarh. Contracandidaţi va avea pe arhimandritul Valerian Zaharia, arhiereul Emilian Antal, susţinut de Domnul Ministru Emil Botnăraş [Bodnăraş], şi pe fostul episcop al armatei, Partenie Ciopron, a cărui episcopie a fost desfiinţată. […]

Sursa: Nicu”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.272)

NOTĂ 131/11 Decembrie 1948

„Luni 6 Decembrie I.P.S.S. [Înalt Prea Sfinţia Sa] JUSTINIAN, împreună cu arhimandritul TEOCTIST HARĂPAŞ [ARĂPAŞU] şi cu fiul său OVIDIU MARINA a vizitat mânăstirile din Valea Prahovei, începând cu cea din Predeal şi terminând cu cea de la Ghighiu la 6 km. de Ploieşti. […]

Din ce în ce mai mult prietenia dintre I.P.S.S. JUSTINIAN şi arhimandritul HARĂPAŞ pare a se adânci: se crede că acesta va fi candidatul Patriarhului pentru scaunul de mitropolit al Moldovei, cu tot trecutul său politiceşte pătat. SURSA: NICU” (ANIC, fond MAI/DGP, dos.78/1946, f.232; dos.75/1946, f.379/idem f.416)

„133/20 Noiembrie 1948

ort.[ortodox]

NOTĂ

Informaţia din sursa VIATOR cum că preotul ALEXANDRU IONESCU, consilier referent al Patriarhiei, deputat P.N.P. [Partidul Naţional Popular] în Marea Adunare Naţională şi paroh al bisericii „Stejarul” din Str. Câmpineanu ar sfinţi ismenele şi chiloţii bărbaţilor necredincioşi, aduşi de soţii, spre a fi ţinuţi în altar, se confirmă în întregime. ALEXANDRU IONESCU ar sluji special pentru acest scop în fiecare Luni dimineaţă, realizând un câştig lunar de cca. 40.000 lei. Această metodă de sfinţire a lenjeriei nu este bine văzută de autorităţile superioare, dar tolerată lui ALEXANDRU IONESCU, deoarece acesta se prevalează de activitatea sa în P.N.P.

Acest fel de sfinţiri se mai practică la Sft. Patriarhie, unde slujeşte arhimandritul GHERVASIE CREŢU şi Sft. Nicolae Vlădica, unde slujeşte preotul Staicu din Constanţa, fost legionar, în prezent membru P.M.R. [Partidul Muncitoresc Român], provenit din P.S.D. [Partidul Social Democrat]

Opinia publică primeşte nefavorabil aceste acţiuni obscurantiste, pretinzând că preoţii respectivi îndrăznesc să le practice tocmai fiindcă sunt încadraţi în partidele guvernamentale.

În cercurile Patriarhiei se discută cu aprindere vizita pe care Patriarhul JUSTINIAN a făcut-o la Dragoslavele în 14 şi 15 Noiembrie 1948, vizitând episcopii greco-catolici care sunt internaţi acolo şi insuccesul pe care l-au înregistrat încercările sale de a-i convinge să treacă la ortodoxie. În aceste cercuri deţinerea acestor episcopi la Dragoslavele este considerată ca fiind un lucru sigur, verificat.

Cu privire la încadrările foştilor profesori de la Facultăţile de Teologie la noile Institute Teologice de grad Universitar, se arată că acestea se fac numai de către Patriarhul JUSTINIAN şi Dl. Ministru STANCIU STOIAN şi pe criterii care încă nu se cunosc. Se arată însă că nu prea există teologi cu trecutul politic nepătat, care ar putea fi încadraţi ca fiind siguri.

SURSA: NICU”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.259)

NOTĂ 131/8 Decembrie 1948

„NICOLAE CAZACU, secretarul Patriarhului, susţine că retragerea recunoaşterii cultului greco-catolic, publicată în M.Of. [Monitorul Oficial] şi pensionarea ultimilor ierarhi greco-catolici (SUCIU, FRENŢIU, HOSSU ŞI AFTENIE) au făcut inutilă vizita pe care I.P.S.S. JUSTINIAN, însoţit de Arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞU de la Mitropolia Moldovei, a făcut-o în 4 Decembrie la Dragoslavele pentru a sta de vorbă cu ierarhii greco-catolici. […] SURSA: NICU” (ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.407)

„132/21 Decembrie 1948

ortodox

3 [Serviciul sau Biroul 3]

NOTĂ

LOUIS BARRAL, preot catolic francez, fost şef al congregaţiei asumpţioniştilor, pretinde că JUSTINIAN MARINA, patriarhul R.P.R. a avut discuţii violente cu episcopii greco-catolici care sunt ţinuţi închişi la vila patriarhiei din Com. Dragoslavele Jud. Muscel.

În continuare numitul pretinde că episcopii greco-catolici cu această ocazie au declarat că nici unul din ei nu va trece la ortodoxie şi au cerut să fie pensionaţi.

În continuare, numitul mai pretinde că JUSTINIAN MARINA, în urma discuţiei avute cu episcopii greco-catolici i-a lăsat pe aceştia să înţeleagă că s-ar putea să li se intenteze proces sau să fie mutaţi în altă parte, unde ar avea de suportat un tratament mai rău.

Sursă: Jl. [Jurnal] Nr.70712/23 Dec. 1948”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.414)

NOTĂ 22 Noiembrie 1948

„Sâmbătă 13 Noiembrie a.c., Î.P.S. Justinian a plecat la Dragoslavele, de unde s-a înapoiat luni.

Însăşi fiul său, Ovidiu Marina, s-a exprimat faţă de informatorul nostru că scopul vizitei a fost acela de a se duce tratative cu Episcopii greco-catolici deţinuţi acolo pentru ca aceştia să semneze actul de unire cu Biserica Ortodoxă şi să îndrume credincioşii pe această linie.

Ovidiu Marina a spus: <>

În continuare a spus că o vizită de felul acesta urmează a fi făcută de către Patriarh la Mănăstirea Neamţ, unde de asemenea se află reţinuţi preoţii greco-catolici care sunt refractari actului unirii dintre cele două Biserici. D.S.C. [Direcţia Securităţii Capitalei] Sursă: Fedia; Valoare posibilă” (ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.262)

13[1]/4 Ianuarie 1949

REFERAT Nr.70872

„În legătură cu cele semnalate de informatorii NICU, MIHAI, NICOLAE cu privire la activitatea lui TEODOR GOBJILA [sau GOBJILĂ], cumnatul Dlui PETRE CONSTANTINESCU-IAŞI şi funcţionar la Patriarhie, care cere funcţionarilor material informativ pentru a-l preda unei autorităţi de Stat, avem onoare a referi următoarele:

TEODOR GOBJILA furnizează informaţii D.S.C. [Direcţia Securităţii Capitalei] prin Lt. TOTALCA [sau TOTALCĂ], lucrând sub numele de FEDIA şi aducând aport serios. Are însă defectul, atunci când este băut, de a se lăuda cu activitatea sa şi de a-şi ameninţa colegii.

Faţă de cele mai sus enumerate opinăm a se renunţa la colaborarea lui, urmând a se preda D.S.C. în schimb informatorii noştri APOLO ŞI NICOLAE, care activează în aceeaşi instituţie şi care au fost înlocuiţi la acest Serviciu [Culte] de informatori mai centrali şi siguri. Şeful Serviciului, Căpitan de Securitate, Stănescu H. [Heintz]” (ANIC, fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.26)

„D/A

SEMNALARE SPECIALĂ 3 Iunie 1948

STRICT SECRET Cl. A.3

S.

NOTĂ

Cisar este scandalizat de alegerea lui Justinian Marina ca patriarh, considerându-l nepregătit pentru misiunea ce i s-a încredinţat atât sub raportul studiilor teologice şi ştiinţifice, cât şi al înţelegerii psihologiei maselor populare şi nu ştie ce să creadă despre colegiul electoral care l-a votat.

„Vor să compromită ortodoxismul sau vor să atace catolicismul cu patriarhul Justinian, care n-are nici un scrupul?”

„Sunt pregătit pentru orice suferinţă fizică şi morală, cu conştiinţa că servesc omenirea şi divinitatea.”

A declarat că nu va participa la înscăunarea lui Justinian ca patriarh.

Comunicat:

- D-lui Cons. Zaharia

- D-lui Vlaicu

- Subs. Naţ. Culte [Subsecretariatul Naţionalităţi-Culte]” (ASRI, fond D [Documentar], dos. 2325, f.204)

„D.G.S.P.

114

131/23 Noiembrie 1948

NOTĂ

Preoţii CHIRIL POPESCU de la biserica Silvestru, DRAGOMIRESCU de la Patriarhie şi ALEXANDRU IONESCU, ar deţine în prezent funcţii de răspundere, cu toate că au făcut parte din mişcarea legionară.

Astfel, preotul ALEXANDRU IONESCU a luat parte la rebeliune, îmbrăcat în cămaşă verde, împreună cu preotul CERNĂIANU, iar în prezent deputat de Ilfov, menţinând însă strânse legături cu preoţii de mai sus, împreună cu care cotizează pentru ajutorul legionar.

Preotul CERNĂIANU încasează sumele pe un chitanţier semnat chiar de preotul ALEXANDRU IONESCU.

SURSA: „Aneta”

valoare serioasă.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.268)

„131/6 Iunie 1949

NOTĂ

Cu privire la alegerile de episcopi ce au loc între 6 şi 9 Iunie 1949, preoţii aparţinând eparhiei Galaţi care urmează cursurile de îndrumare de la Institutul Teologic din Bucureşti, comentează alegerea lui ANTIM NICA ca episcop la Galaţi ca fiind sigură. Aceste comentarii sunt comentate intens şi susţinute de preoţii VÂRGOLICI SIMION şi TĂTARU C., cunoscuţi reacţionari.

În Galaţi însă opinia preoţilor atât a celor încadraţi, cât şi a celor neîncadraţi politiceşte, este contrarie acestor comentarii, aceştia discutând despre activitatea lui ANTIM NICA următoarele:

ANTIM NICA a cumpărat prin intermediul unui preot VASILIAN din Tulcea, în prezent la biserica Sf. Nicolae Sârbi din Bucureşti, o maşină în valoare de 350.000 lei pe care o ţine în Bucureşti la un frate al său pentru uz personal şi din care s-a ales cu o sumă apreciabilă.

ANTIM NICA împreună cu preotul PICOS CONSTANTIN de la Cancelaria Episcopiei Galaţi a dosit o serie de lucruri de la fosta Episcopie Huşi, făcând şi acte false de cheltuieli, însuşindu-şi 700.000 lei din 840.000 lei cât avea Episcopia Huşi.

ANTIM NICA refuză să discute cu reprezentantul Sindicatului preoţesc, preotul TEOFAN STĂNESCU, exprimându-se că va termina cu „această bombă de minciuni”, după ce va organiza episcopia. De asemenea a interzis preoţilor TUDOREL POPA şi PIROŞCA NECULAI să participe la corul Sindicatului funcţionarilor publici din Galaţi.

În ziua de 14 Aprilie organele de Securitate din Galaţi au ridicat de la sediul Episcopiei din Galaţi o serie de broşuri cu caracter subversiv.

În discuţiile pe care le are cu intimii săi, ANTIM NICA afirmă că nu îi este frică de nimeni, deoarece este susţinut de Patriarh.

ANTIM NICA trăieşte cu o călugăriţă anume EVLAMPIA VASILESCU, iar în ultimul timp a cerut de la mânăstirea Tudor Vladimirescu din Tecuci să i se trimită „maici de serviciu”, însă conducerea mânăstirii ştiind pentru ce le întrebuinţează a refuzat.

Sursă: V. Haralambie

Valoare serioasă.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.88/1947, f.71r-v)

„131/8 Februarie 1949

NOTĂ

Preotul ION COSTACHE din comuna Chitila jud. Ilfov vine foarte des în Capitală la cursul de îndrumare al clerului, unde lansează zvonurile următoare:

Cu prilejul sărbătoririi unui centenar de la Revoluţia din 1848, partizanii au atacat şi dezarmat un regiment din Caransebeş, plecând în munţi cu toate armele şi o bună parte din soldaţi. Având o rudă închisă în penitenciarul de la Caransebeş, a trimis un C.F.R.-ist să-i ducă un pachet cu alimente. Acest C.F.R.-ist prezentându-se la închisoare şi uzând de calitatea sa de membru de partid pentru a putea intra în contact cu cel închis, a fost sfătuit de şeful gardian să plece imediat din localitate, întrucât în Caransebeş nimeni nu poate garanta viaţa unui comunist. Patriarhul Justinian, supranumit „Fustinian” datorită faptului că este un afemeiat fără pereche, va pieri curând, răpus de preoţime, care nu va mai tolera să fie condusă de un incult şi un trădător.

Preotul ION COSTACHE, fruntaş cuzist, a studiat la Cernăuţi între 1928-1935. Acolo a devenit preşedintele Centrului Studenţesc şi conducător cuzist. În această calitate a dirijat luarea cu asalt a Teatrului Naţional din Cernăuţi, ca protest împotriva faptului că directorul acestui teatru MIŞU FOTINO s-a căsătorit cu o evreică.

După 23 August 1944 ION COSTACHE a ţinut contact personal şi strâns cu NICHIFOR ROBU şi ISTRATE MICESCU, ale căror acţiuni le-a aprobat.

SURSA: M. Stănescu”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.166)

„131/19 Februarie 1949

NOTĂ

În seara de 24 Decembrie 1948 la ora 9 s-au adunat în casa Dlui TITUS TIFU, directorul cultelor următorii: I. DOBOCAN directorul personalului, M. IONESCU directorul contabilităţii, I. GHERTEL directorul oficiului de studii, VIRGIL FRÂNGU directorul cultelor minoritare, VICTOR FLORESCU director de cabinet, N. AVERESCU şef de cabinet, ION MUREA casierul ministerului şi GHEORGHE GANEA responsabilul politic al Ministerului Cultelor, toţi cu soţiile afară de VIRGIL FRÂNGU şi M. IONESCU.

M. IONESCU a dus gazdei TITUS TIFU un buchet de flori de 2000 lei. TITUS TIFU a servit vin, [care] după cum spunea el (că) îi este dat de Patriarhul JUSTINIAN.

Înainte de a se aşeza la masă GANEA şi DOBOCAN au cerut ca preotul I. MUREA să binecuvânteze masa. Acesta a refuzat, recomandându-l pe I. GHERTEL, ca mai vechi în preoţie şi care, de asemenea, a refuzat.

În urma acestei mese s-au aprins discuţii în care DOBOCAN vorbea în franţuzeşte despre lupta şi rostul său în P.C.R. V. FLORESCU şi AVERESCU au început să se insulte pe seama soţiilor. I. GHERTEL a alunecat pe scări, iar la 12 noaptea a apărut îmbrăcat în veşmintele arhiereşti ale preotului [episcopului, de fapt – n.n.] unit AFTENIE, GHEORGHE GANEA parodiind slujba religioasă.

I. MUREA a fost trimis să aducă muzicanţi cu maşina Ministerului, iar pe la ora 1 noaptea a venit cu doi muzicanţi şi au început să danseze până dimineaţa. Toate s-au petrecut în Str. Polonă Nr.50.

SURSA: Vania Haralambie

Valoare: sigură.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.279)

„131/7 Iunie 1949

STRICT SECRET

NOTĂ

Suntem informaţi că arhimandritul ANANIA VARTOLOMEU, inspector patriarhal, ar candida pentru Episcopia Buzăului în locul episcopului ANTIM ANGHELESCU, care candidează pentru locul de mitropolit al Moldovei.

Anexăm fişa personală a arhimandritului ANANIA VARTOLOMEU.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.88/1947, f.73)

„131/6 Iunie 1949

FIŞE

ANANIA VARTOLOMEU

Inspector Patriarhal

S-a născut în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea la 18 Martie 1921.

După terminarea cursului primar a urmat studiile Seminarului Central din Bucureşti, azi Institutul Teologic, [pe] care le-a absolvit în anul 1941. În timpul studiilor la acest seminar a activat în organizaţia legionară „Frăţiile de Cruce” ca şef de cuib, participând şi la rebeliunea legionară din anul 1941.

În anul 1942 s-a călugărit, plecând la mânăstirea Bistriţa unde pe atunci era şcoala de pregătire a cadrelor legionare.

În anul 1946 a participat activ la rebeliunea studenţească naţional-ţărănistă din Cluj, dispărând apoi din acea localitate.

În anul 1947 a fost arestat la Cluj, unde reapăruse pentru a lua contact cu studenţii şi profesorii universitari legionari activişti. Fiind trimis la mânăstirea Vrancei sub pază, a dispărut [la] 2 zile după sosirea sa.

În anul 1948 după ce şi-a luat licenţa în Teologie, Patriarhul JUSTINIAN l-a numit intendent la Patriarhie, iar în anul 1949 a fost numit Inspector Patriarhal.

În funcţia pe care o deţine în prezent se poartă ca un zbir faţă de personalul în subordine, mutând şi schimbând din serviciu pe cine doreşte.

În prezent continuă să aibă legături cu diferite elemente legionare şi pentru a-i proteja face intervenţii pe lângă Patriarh pentru a fi numiţi în diferite posturi.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.88/1947, f.72)

„131/11 Decembrie 1948

Bis.ort.

NOTĂ

„Luni 6 Decembrie I.P.S.S. [Înalt Prea Sfinţia Sa] JUSTINIAN, împreună cu arhimandritul TEOCTIST HARĂPAŞ [ARĂPAŞU] şi cu fiul său OVIDIU MARINA, a vizitat mânăstirile din Valea Prahovei, începând cu cea din Predeal şi terminând cu cea de la Ghighiu la 6 km. de Ploieşti.

În cercurile Patriarhiei se discută posibilitatea ca Episcopul ANTIM ANGHELESCU să-şi pună candidatura pentru postul de mitropolit al Moldovei, cu sprijinul D-lui Ministru plenipotenţiar VLĂSDESCU RĂCOASA de la Moscova.

Din ce în ce mai mult prietenia dintre I.P.S.S. JUSTINIAN şi arhimandritul HARĂPAŞ pare a se adânci: se crede că această [acesta] va fi candidatul Patriarhului pentru scaunul de mitropolit al Moldovei, cu tot trecutul său politiceşte pătat.

De teama unei eventuale epurări din ce în ce mai mulţi preoţi îşi dau adeziunea la Partidul Naţional Popular, participând în număr mare la şedinţele de Luni orele 19 la sediul P.N.P. din Str. Gabroveni Nr.6. Între aceştia se numără:

ULPIU PETRESCU, sprijinitor al dictaturii carliste şi cel mai bogat preot din Bucureşti.

SAVIN, de la parohia Popa Nan, activist antonescian.

BUTNARIU, de la biserica Silvestru, colaborator asiduu la „Porunca Vremii”.

ZAHARIA VALERIAN, fost fruntaş legionar.

SURSA: NICU.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.78/1946, f.232; dos.75/1946, f.379/idem f.416)

„131/8 Decembrie 1948

B1 N. Cazacu

Ort. gr.-cat.

Patriarhie unif.

Enăchescu Theoctist Arăpaşu

Justinian Frenţiu

Benedict Ghiuş Aftenie

Tit Simedrea Hossu

Suciu

NOTĂ

În cercurile Patriarhiei se discută [despre] ultimele numiri administrative făcute de Patriarhul JUSTINIAN MARINA, ca fiind o dovadă a faptului că a pornit la o dictatură personală, fără a ţine seama de trecutul noilor săi protejaţi şi inducând probabil în eroare Ministerul Cultelor cu privire la necesitatea măsurilor luate.

Astfel, I.P.S.S. JUSTINIAN a numit drept episcop locotenent la Râmnicu Vâlcea pe stareţul EFREM ENĂCHESCU, fost mitropolit al Chişinăului sub Antonescu şi cunoscut pro-fascist.

Ca preot la Sft. Patriarhie a numit pe Arhimandritul BENEDICT GHIUŞ, fost asistent la catedra lui NICHIFOR CRAINIC, [care a] fost ales episcop de Bălţi sub Antonescu, dar [a rămas] neconfirmat de către Patriarhul Nicodim, cunoscându-se legăturile sale cu legionarii.

Ca al doilea preot la Patriarhie a fost chemat protosinghelul BARANCEA, fost cântăreţ şef al catedralei din Odessa şi om de încredere al fostului mitropolit, criminal de război, VISARION PUIU.

Ca stareţ al mânăstirii Cernica urmează a fi chemat TIT SIMEDREA, fost mitropolit al Bucovinei şi prieten personal al lui ION MIHALACHE. Ginerele lui SIMEDREA, anume ing. DUMITRU POPESCU a fost epurat de la Uzinele 23 August pentru purtări anti-democratice.

NICOLAE CAZACU, secretarul Patriarhului, susţine că retragerea recunoaşterii cultului greco-catolic, publicată în M.Of. [Monitorul Oficial] şi pensionarea ultimilor ierarhi greco-catolici (SUCIU, FRENŢIU, HOSSU ŞI AFTENIE) au făcut inutilă vizita pe care I.P.S.S. JUSTINIAN, însoţit de Arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞU de la Mitropolia Moldovei, a făcut-o în 4 Decembrie la Dragoslavele pentru a sta de vorbă cu ierarhii greco-catolici.

Se aşteaptă cu înfrigurare şedinţa extraordinară a Sinodului ce urmează a se deschide în 10 Decembrie la Patriarhie pentru a se discuta noul Statut, regulamentul său de aplicare, alegerile pentru Adunarea Bisericească şi alegerile de episcopi şi mitropoliţi în locurile vacante.

SURSA: NICU.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.407)

NOTĂ 131/30 Septembrie 1950

„Anania Valeriu, fost F.D.C. [Frăţiile de Cruce], internat în 1942 la Târgu-Jiu; a participat la rebeliunea studenţească de la Cluj din 1946; în 1946 şi 1949 a avut legături cu grupări subversive.”

(ASRI, fond D, dos.2488, f.692)

NOTĂ 131/5 Octombrie 1950 – Tabelul elementelor suspecte intrate în mănăstiri după 23 august 1944

„Fişă

Numele şi prenumele: V. ANANIA.

Nume de călugărie: Valeriu.

Date de stare civilă: născut la 18 martie 1921 în comuna Glăvile-Vâlcea. A fost hirotonisit ierodiacon în 1946.

Profesia anterioară: student.

La ce mănăstire se afla: asistent supraveghetor la mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.

Activitate înainte de 23 August1944: Ca seminarist la Seminarul Central din Bucureşti a activat în organizaţia legionară F.D.C. [Frăţiile de Cruce], continuând să activeze şi după rebeliune, fapt pentru care în 1942 a fost internat la Târgu-Jiu.

Activitatea după 23 August1944: În 1946, ca student la Facultatea de Medicină din Cluj, a participat activ la rebeliunea studenţească naţional-ţărănistă din Cluj, după care a dispărut. În 1947 a fost arestat şi trimis sub stare de arest la mănăstirea Vrancei, de unde a dispărut. În 1949 a adăpostit la Patriarhie legionari ca: Stanciu Roman, Alex. Ionescu etc. Tot în 1949 a avut legături dovedite cu organizaţia subversivă V3. Are legături cu foşti legionari ca: Gherasim Bica, Grigore Băbuş, precum şi cu soţiile lui Moţa şi Marin.

Observaţiuni: ---”

(ASRI, fond D, dos.2488, f.697)

„131/2 Mai 1949

ort. [ortodox]

NOTĂ

ANANIA VARTOLOMEU, fost intendent la Patriarhie, în prezent inspector al Patriarhiei, are un frate fost legionar, ANANIA DUMITRU, domiciliat în Griviţa, Bucureştii-Noi, Str. Corbului Nr.28.

D-na ZAHARIA MARIA, soacra D-lui DUMITRU ANANIA, spune că inspectorul BARTOLOMEU ANANIA a fost legionar, [ea] fiind vizitată de către acesta foarte des între anii 1945-1948, [el] fiind urmărit de Poliţie.

În prezent ANANIA VARTOLOMEU se află plecat la mănăstirea Bistriţa- jud. Vâlcea, fiind în concediu de Paşti, unde are legături intime cu diferite maici.

SURSA: Vania Haralambie

Valoare: serioasă

Observaţiunile Serviciului: ANANIA VARTOLOMEU întreţine legături cu elemente legionare ca: ALBESCU, SANDU IONESCU şi alţii.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.78/1946, f.167)

„131/22 Aprilie 1949

ort. [ortodox]

NOTĂ

Ierodiaconul ANANIA VARTOLOMEU, din serviciul Palatului Patriarhal, a fost numit Inspector al Patriarhiei.

ANANIA VARTOLOMEU, fost legionar, participant la rebeliune cu cazier, a luat parte în 1946 la mişcările reacţionare şi şovine de la Universitatea din Cluj.

Pentru atitudinea sa antidemocratică a fost exclus din Universitate.

Salariul pe care-l primeşte astăzi este de 11.500 lei.

SURSA: Vanea Haralambie

Valoare: serioasă

Observaţiunile Serviciului: Participă la toate lucrările importante în cadrul Bisericii Ortodoxe Române alături de Justinian, fiind socotit omul de încredere al acestuia. Profitând de acest lucru şi pentru a-şi proteja prietenii săi, face dese intervenţii pe lângă Patriarh.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.77/1946, f.206)

„131/24 Mai 1949

Ortodoxi [Ortodocşi]

NOTĂ

Preotul ANANIA VARTOLOMEU, secretarul patriarhal, al Mitropoliei Bucureşti, este născut în comuna Pesceana, jud. Râmnicul Vâlcea. După terminarea cursului primar urmează studiile la Seminarul Central din Bucureşti, azi Institutul de Teologie, iar în anul 1941, găsindu-se în clasa [a] VIII-a, pe când era director al acestui seminar profesorul teolog FIRMILIAN, azi mitropolitul Craiovei, şi care era [şi] comandantul organizaţiei „Frăţiile de Cruce”, organizaţia tineretului legionar, unde [Anania] a fost înscris şi unde a activat în anii 1941-1942, când s-a călugărit, plecând la mânăstirea Bistriţa, în apropiere de mânăstirea Arnota, unde pe atunci era şcoala de pregătire a cadrelor legionare.

Din anul 1942 până în anul 1948, luna Noiembrie, când a fost adus de către Patriarh la palatul patriarhal în calitate de intendent al palatului, ca după câteva luni să poată ajunge secretar patriarhal şi după aceea inspector al tuturor seminariilor monahale din ţară şi inspector administrativ peste toate mânăstirile de maici şi de călugări. Aceasta [s-a întâmplat] pentru că călugărul ANANIA VARTOLOMEU este un fel de rubedenie al [a] fostului preot MARINA ION, azi patriarhul JUSTINIAN.

În toate aceste funcţiuni arătate, călugărul VARTOLOMEU a devenit un fel de dictator în administraţia şi conducerea personalului; astfel mută şi schimbă din serviciu pe cine vrea, folosind tot felul de procedee în contra celor ce muncesc, este căutat zilnic de tot felul de călugări, călugăriţe şi de persoane civile care [au] spus că-l caută în interes de serviciu, fiind chemate de el în calitate de inspector.

Este vizitat des de fratele său, ing. ANANIA, şi [de] soţia acestuia, care locuiesc în Bucureştii-Noi, unde au un atelier auto.

Recent a fost căutat de generalul pensionar TETRAT TRAIAN, domiciliat în Bucureşti, Str. Antim Nr.23. Acest general este un simpatizant al călugărilor, cărora le face tot felul de cadouri, ca să se roage pentru el spre a i se ierta astfel tot ce a greşit el în viaţa militară.

SURSA: D.S.C. [Direcţia Securităţii Capitalei] – Velican

Jl. [Jurnal] Nr.58631 din 20.V.1949”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.78/1946, f.154r.-v.)

„131/24 Noiembrie 1948

[Cultul] Ortodox

NOTĂ

1. Mitropolia Moldovei cu sediul în Iaşi. Se dă ca sigură alegerea actualului mitropolit al Olteniei, Firmilian Marin, un foarte bun cărturar şi democrat convins, [care] este considerat ca cel mai pregătit membru al Sfântului Sinod, [care] a făcut parte din delegaţia bisericii Republicii Populare Române la congresul panortodox din Moscova, [care] a lucrat şi a fost preşedintele comisiunii pentru redactarea proiectului de regulament al învăţământului religios din R.P.R., adoptat în întregime de Sfântul Sinod.

2. Episcopia Dunării de Jos cu sediul în oraşul Galaţi. Candidatul cel mai serios este P.S. ANTIM NICA, actualul locotenent de episcop, [care] a fost eopiscop al Ismailului, este originar din Basarabia, acum încadrat în regimul de democraţie populară, şi este susţinut de către Dl. Ministru Miron Constantinescu, membru în P.M.R. Comitetul Central, care se pare că este din oraşul Galaţi. Vor mai candida la această episcopie şi arhimandriţii: VALERIAN ZAHARIA, DIONISIE UDIŞTEANU şi poate unii din arhiereii disponibili ca PAVEL ŞERPE şi alţii.

3. Episcopia Romanului cu sediul în oraşul Roman. Are un singur candidat serios: pe arhimandritul TEOCRIST [TEOCTIST] ARĂPAŞUL, de la Mitropolia Moldovei, [care] este un element cu pregătire şi [este] încadrat încă din anul 1945 în partidul claselor muncitoare, este un colaborator intim al patriarhului Justinian încă de pe vremea când era la Iaşi. Are ca prieteni şi susţinători la episcopat pe Domnul Ministru al Sănătăţii, Dr. Mârza, care de altfel a luptat şi pentru I.P.S.S. Justinian ca să ajungă mitropolit la Iaşi şi mai pe urmă patriarh. Contracandidaţi va avea pe arhimandritul VALERIAN ZAHARIA, arhiereul EMILIAN ANTAL, susţinut de Domnul Ministru Emil Botnăraş [Bodnăraş], şi pe fostul episcop al armatei, PARTENIE CIOPRON, a cărui episcopie a fost desfiinţată.

4. Episcopia Râmnicul Vâlcea cu sediul la Râmnicul Vâlcea. Nu are un candidat serios, cu şanse de reuşită; la această episcopie se vor prezenta mai mulţi şi anume: P.S. IOSIF GAFTON, titularul episcopiei de Argeş şi locotenent de episcop la Râmnicul Vâlcea, [care] se luptă să devină titular la Râmnic pentru motivul că episcopia de Argeş este expusă unei desfiinţări. Episcopul GAFTON se spune că ar fi susţinut de fostul primar [al Bucureştiului] C. Doncea şi [de] D-na. Ana Pauker pentru acest post.

Alt candidat este arhimandritul VALERIAN ZAHARIA; singurul cleric susţinut de P.N.P. [Partidul Naţional Popular] şi de unii membrii ai Sft. Sinod şi din P.M.R., arhimandritul VALERIAN ZAHARIA este considerat un candidat din oficiu la toate cele trei episcopii. În cercurile patriarhale a apărut un nume nou pentru episcopia de Râmnic, este vorba de preotul văduv BEŞTEA dintr-o comună din Argeş, se spune că este nepotul D-lui Anton Alexandrescu, secretarul general al Frontului Plugarilor, iar Dl. Alexandrescu este bine ştiut ca prieten cu Î.P.S. JUSTINIAN şi nu este exclus ca să fie ales la Râmnicul Vâlcea acest preot BEŞTEA.

Sursa: Nicu”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.272r.-v.)

„131/23 Noiembrie 1948

[Cultul] Ortodox

NOTĂ

În ziua de 1 Noiembrie a.c. preotul V. HOLBURĂ de la biserica Sfinţii Arhangheli, revizorul eparhial şi omul de încredere al episcopului ANTIM ANGHELESCU, a plecat la Bucureşti cu un memoriu, din partea protoieriei, semnat de către protoiereii GOGU SÂRBU şi ŞTEFAN CASARU [CĂŞARU], în care solicitau ca biserica brăileană să ţină mai departe de episcopia Buzăului şi să nu fie trecută la episcopia Dunării de Jos Galaţi.

Cheltuielile necesare făcute cu această deplasare fiind suportate de către preotul RADU STANCIU, cumnatul episcopului.

Preotul V. HOLBURĂ, la Bucureşti, a luat legătura cu preoţii [preotul] HAGI de la biserica Cuţitul de Argint din Bucureşti, cu care este bun prieten.

Preotul HAGI din informaţii l-a recomandat numiţilor LIVIU STAN şi CÂNDEA, consilieri pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, care sunt cunoscuţi ca foşti legionari. În timpul guvernării legionare, numitul LIVIU STAN a fost director general la Ministerul Cultelor, cunoscut de majoritatea preoţilor ca legionar notoriu şi că în acel timp şedea cu pistolul pe masă.

În prezent sus-numiţii sunt membrii în organizaţia Frontului Plugarilor.

Memoriul urmează a fi supus D-lui Prim Ministru Dr. Petru Groza pentru rezolvare.

SURSA: D.R.S.P. Galaţi

Rap. Nr.13/31027 din 17.XI.1948

Jl. Nr.63195 din 19.XI.1948”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.269)

„131/1 Martie 1949

Ort. [Ortodox]

NOTĂ

Preotul MOISESCU JUSTIN, profesor la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti, fost profesor la Facultatea de Teologie din Varşovia, Cernăuţi şi Suceava, simpatizant legionar, are adeseori întrevederi nocturne cu fostul deputat manist de Muscel, M. BRĂTULESCU, în casa preotului I. BRĂTULESCU, parohul bisericii „Manea Brutarul” din Str. G-ral. Budişteanu.

Ultima întrevedere a avut loc Duminică, 20 Februarie a.c., în prezenţa preotului I. BRĂTULESCU şi a preotului profesor GRIGORE CRISTESCU.

Deputatul ţărănist-manist BRĂTULESCU M., vorbind despre acţiunea subterană a membrilor fostului partid [al lui] Maniu şi despre strânsa legătură cu elementele din ţară şi din străinătate, arată: „prăbuşirea regimului actual nu mai este decât [o] chestiune de luni, de puţine luni.

SURSA: M. Stănescu

Valoare: serioasă.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.77/1946, f.14)

„13[1]/28 Nov. 1949

D.S.C. [Direcţia Securităţii Capitalei]

NOTĂ

Lupta pentru postul de protopop la Sectorul IV Roşu continuă.

Patriarhul rămâne încă pe punctul său de vedere şi anume Preotul SÂRBU NICOLAE să fie numit ca protopop în provincie, iar la Sectorul IV să-l numească pe preotul ŞTEFAN VASILE.

Preotul ŞTEFAN VASILE este susţinut pentru a deveni protopop de următorii: FIRMILIAN MARIN, mitropolit al Olteniei, PARTENIE CIOPRON, arhiereu vicar, JUSTIN MOISESCU, profesor LIVIU STAN şi preotul DUMITRU FECIORU, toţi cunoscuţi ca foşti legionari.

Lupta ia aspecte tot mai variate, iar Patriarhul se demască tot mai mult a fi stăpânit şi condus de legionari.

Părerea generală a preoţilor este că, până la urmă, NICOLAE SÂRBU, din „raţiune legionară” şi din motive de „politică personală”, pe care Patriarhul o face în vederea zilei de mâine, nu poate pune protopop pe un preot cunoscut cu activitate de „stânga” şi nu de „dreapta” sau cel puţin de „centru”.

Preoţii, văzând jocul Patriarhului, conchid că Partidul „e moale” în a-şi impune punctul de vedere în anumite chestiuni din domeniul bisericesc.

„ARON”

Spre ştiinţă”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.311)

„10 Noiembrie 1948

MÂNĂSTIRILE ŞI CĂLUGĂRII DIN R.P.R.

După cum reiese din situaţia alăturată, pe teritoriul Republicii noastre Populare fiinţează 176 mânăstiri deservite de 5941 călugări. Aceste mânăstiri sunt fie situate în oraşe, aproape de biserici, şcoli sau alte locuri publice, ceea ce face supravegherea lor foarte dificilă, fie situate în regiuni izolate, care permit adăpostirea unor elemente certate cu legea.

Experienţa democraţiilor populare vecine, ca şi experienţa Serviciilor noastre de Securitate, au dovedit că multe mânăstiri au devenit fie locuri de găzduire ale elementelor legionare sau din „rezistenţă”, fie depozite clandestine de muniţii. Din această cauză ele constituie obiective pentru acţiunea informativă.

Studiind repartiţia geografică a mânăstirilor, constatăm că ele sunt mai răspândite în regiunile unde analfabetismul e în floare, unde activitatea anti-guvernamentală este mai acută, devenind uneori, ca la Bicsad [Bixad], centru de rebeliune.

Acţiunea de unificare nu a avut succes în mediul călugărilor. În timp ce 73% din populaţie a revenit la ortodoxie, numai 10 din cei 146 de călugări greco-catolici, adică 7%, le-a [i-au] urmat exemplul. Iar acei călugări şi acele călugăriţe greco-[catolici] şi romano-catolici, care au fost evacuaţi din mânăstirile sau claustrele pe care le ocupau, au devenit cei mai înverşunaţi propagandişti împotriva unificării. Aceşti [călugări] şi aceste călugăriţe, umblând civil, alcătuiesc scopul [corpul] cel mai pregătit de curieri ai preoţilor „rezistenţi”, colportând totodată ştiri despre „apariţia Sft. Maria de la Blaj” şi despre „nenorocirile întâmplate partizanilor unificării”.

Călugării şi călugăriţele catolice, în mare parte evacuaţi în prezent din clădirile ce le ocupau la oraşe, îndeplinesc roluri asemănătoare.

Numărul mare de mânăstiri şi călugări stilişti (6 mânăstiri cu 172 de clerici) trebuie interpretat drept o dovadă a fanatismului religios retrograd şi conservator, care cuprinde o bună parte din populaţia moldovenească şi dobrogeană.”

(ASRI, fond Documentar (D), dos.7755, vol.7, f.103)

„DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI

-SECRETARIAT-

Nr.16539

10 II 1949

Către MINISTERUL CULTELOR ort.

D-lui. Dir.[Director] al Personalului

Avem onoare a vă face cunoscut că preotul SANDU TUDOR din comuna Mânzăleşti, jud. Buzău, refuză a citi pastoralele cu conţinut democrat, precum şi a da concurs organizaţiilor democrate sau a lămuri credincioşii în acest sens.

De asemenea, susnumitul are o atitudine ostilă faţă de regim şi măsurile luate de Guvern, făcând propagandă anticomunistă şi antisovietică.

Susnumitul a fost semnalat de organele noastre ca un fost legionar notoriu care a suferit şi o condamnare pentru participare activă la rebeliune.

Faţă de cele de mai sus, vă rugăm să binevoiţi a dispune.

COLONEL DE SECURITATE,

Birtaş G.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.246)

„29 Mai 1947

NICOLAE BĂLAN

Mitropolitul Ardealului

Născut în anul 1882, în comuna Blaj Fălăul Superior, judeţul Năsăud, dintr-o familie de preoţi.

Este doctor în teologie şi filosofie.

În anul 1920 este hirotonisit, în calitate de mitropolit al Ardealului, fără să fi fost preot.

În 10 Iunie 1920 a fost ales membru onorific al Academiei Române..

În anul 1936 Mitropolitul Bălan este semnalat ca făcând parte dintre susţinătorii revistei SFARMĂ PIATRĂ, al cărei conducător moral era Nichifor Crainic.

În Martie 1938 a patronat la Alba Iulia serbările prin care se jubilia [sărbătorea] înscăunarea dictaturii regale, prin înfiinţarea F.R.N.-ului. [Frontul Renaşterii Naţionale]

Mitropolitul Bălan este semnalat ca simpatizant legionar, fiind prezent la toate parăzile [paradele] legionare, oficiind slujbe religioase cu ocazia aducerii osemintelor lui Moţa şi Marin, intervenea pentru eliberarea din închisori a preoţilor legionari.

În anul 1943 este semnalat că se manifestă împotriva conducerii antonesciene, iar în Iulie 1944 ia contact cu Maniu, căzând de acord că este necesară încheierea armistiţiului.

Pe timpul regimurilor trecute, prin schimbarea Miniştrilor de la Culte, reuşea să-şi scoată anumite sume de bani din bugetul Statului.

Mitropolitul Bălan este semnalat de multă vreme ca homosexual.

El este un om extrem de orgolios, ranchiunos, autocrat.

Mitropolitul N. Bălan este contra actualului regim.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.34)

„29 Mai 1947

PATRIARHUL NICODIM

Născut la 1865, în comuna Pipirig, judeţul Baia (Moldova).

Fire şovăielnică, capricios, viclean, avid de bani, foarte orgolios. Toate aceste defecte sunt accentuate şi de vârsta înaintată (82 ani).

Extrem de influenţabil, se lasă condus de sfaturile intimilor săi (ambii cu tendinţe net reacţionare), prof. I. D. Ştefănescu şi Arhiereu V. Vasilache. (Despre acesta din urmă se afirmă că ar fi fost „metresa” lui. De altfel, acuzaţia de pederastism [pederastie] s-a mai aruncat Patriarhului pe timpul când era episcop la Huşi şi întreţinea „relaţii” cu elevii seminarului.).-

Fiind convins de intimii lui că „lucrurile se vor schimba şi regimul democrat din România va fi înlăturat”, se fereşte, pe cât poate, de a se afirma ca un prieten al regimului:

- ezitări faţă de participarea la „Congresul General al Preoţilor”, unde au luat parte şi delegaţi sârbi şi bulgari (Octombrie 1945);

- eschivarea de la revista trupelor în curtea Patriarhiei (24 Ianuarie 1946);

- ezitări de a participa la deschiderea Parlamentului;

- idem în ceea ce priveşte vizita la Moscova.

Aceste atitudini nu pot fi explicate printr-o trăsătură a caracterului său, care „l-ar ţine departe de cele lumeşti”, deoarece faţă de regimul trecut s-a manifestat făţiş ca prieten:

- scrisoare către I. Antonescu, felicitându-l de [pentru] victoria în conflictul cu Horia Sima;

- „Crucea Biruitoare” acordată Regelui şi lui I. Antonescu în timpul războiului anti-sovietic.-

* *

*

Faţă de congresul pan-ortodox pe care a auzit că Patriarhul Alexei are intenţia să-l convoace la Moscova, Nicodim are o atitudine şovăielnică. Lasă impresia că ar vrea să păstreze „independenţa” Bisericii Ortodoxe Române.-

Dragostea de independenţă nu l-a oprit totuşi ca în Martie 1946, făcând o vizită fostului Nunţiu Papal, să sărute medalia papală, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a superiorităţii Papei.-”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.30-31)

„29 Mai 1947

EMILIAN ANTAL

Mitropolitul Bucovinei de Sud

Născut la 20 Octombrie 1894, în comuna Topliţa, judeţul Mureş. A fost nepotul Patriarhului Miron Cristea.

Studiile teologice le-a făcut la Sibiu.

A urmat doi ani la Universitatea din Budapesta.

Patriarhul Nicodim, pentru a-l îndepărta din anturajul său, îl numeşte Mitropolit al Bucovinei de Sud, cu sediul la Suceava.

Om de caracter, serios, muncitor, inteligent, capabil, sobru, bun diplomat, este iubit şi stimat de popor şi de cler.

În cursul carierei sale a avut o activitate bogată pe linie administrativă-bisericească şi culturalo-socială.

Este un sincer şi devotat colaborator al regimului actual.

Mitropolitul Emilian Antal este unul din prelaţii de frunte ai Bisericii Ortodoxe Române, căruia i se conturează un viitor strălucit.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.35)

„29 Mai 1947

MIHĂLCESCU IRINEU

Mitropolitul Moldovei

Născut la 25 Aprilie 1874, în comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, dintr-o familie de preoţi.

Este licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti cu „magna cum laude” şi doctor în filosofie susţinându-şi teza cu „suma cum laude”.

Este cunoscătorul câtorva limbi clasice şi moderne.

În anul 1935 făcea parte din organizaţia „Cruciada Românismului”, societate care lua atitudine contra mişcărilor extremiste şi era pentru apropierea pe plan economic de Germania.

Mitropolitul Mihălcescu Irineu este Mare H[i]erofant în Francmasoneria română şi partizan al contopitei [contopirii = corect - n.n.] Bisericei [Bisericii] Ortodoxe Române cu Biserica Anglicană.

Este cotat ca cel mai slab ierarh din punct de vedere administrativ şi foarte materialist.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.36)

„29 Mai 1947

NICOLAE POPOVICI

Episcop al Oradiei Mari [Oradei]

Născut în anul 1903 în comuna Biertan, judeţul Târnava Mare.

A urmat Academia Teologică la Sibiu şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi.

A mai făcut studii de specialitate la Atena, München, Leipzig şi Breslau.

La 28 Aprilie este ales Episcop al Eparhiei Oradea Mare.

După cedarea Ardealului de Nord a rămas la Oradea Mare însă a fost expulzat deoarece era un bun animator de masse [mase], fiind alături de popor.

După răsboi [război] a revenit la Oradea Mare.

Este un om tânăr, înzestrat cu alese calităţi sufleteşti, cu putere de muncă, inteligent, hotărât, dotat cu cultură superioară, în viitor are drumul larg deschis, fiind iubit de clerul inferior şi superior, spre el îndreptându-se privirile când se discută problema succesiunei [succesiunii] la tronul patriarhal.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.37)

„29 Mai 1947

Dr. ALEXANDRU RUSU

Episcop Unit al Maramureşului (Baia Mare)

În anul 1930, când s-a întemeiat Episcopia Greco-Catolică a Maramureşului, Dr. Alexandru Rusu a fost numit ca Episcop de către Guvernul prezidat de către Iuliu Maniu.

Este ostil Guvernului Dr. Petru Groza.

Critică nouile [noile] curente democratice, nu le dă niciodată curs, reţinând preoţii din subordine de la orice concurs dar [dat = corect - n.n.] de către aceştia organelor administrative actuale. Critică public, prin predici, actuala formă de guvernământ.

Se semnalează că principalul cuib al reacţiunei [reacţiunii] din Baia Mare se găseşte la sediul Episcopiei Greco-Catolice, unde îşi dau deseori întâlnire reacţionarii localnici, iar legătura dintre aceste cercuri reacţionare cu [şi = corect - n.n.] cele din Capitală o face însuşi Episcopul Alex. Rusu, care vizitează des Capitala.

Apartenenţa şi devotamentul Episcopului Rusu faţă de P.N.Ţ. a fost semnalat recent de ziarul „BRAZDA NOUĂ” din Satu Mare.”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.38)

„DIRECŢIUNEA SECURITĂŢII CAPITALEI

ort. [cultul ortodox] Nr.16.603 [Serviciul Culte] III 11 Iunie 1949

NOTĂ INFORMATIVĂ

.

Alegerile de Mitropolit la Iaşi şi Episcopi la Roman şi Galaţi, au făcut obiectul unor comentarii aparte în rândul preoţilor care urmează cursurile de îndrumare de la Institutul Teologic din Capitală.-

O chestiune care a fost mult comentată, a fost aceea că Guvernul intenţiona să scoată cei doi mitropoliţi ai Ardealului şi să-i instaleze în Moldova, iar în locul lor să fie aleşi doi foşti greco-catolici reveniţi la ortodoxie.-

În legătură cu aceasta, preotul PETRE ALEXANDRESCU de la Parohia Izvorul Nou a declarat într-un cerc de preoţi, de faţă fiind şi informatorul nostru, că trecerea celor doi ardeleni în Moldova şi înlocuirea lor cu uniţi reveniţi la ortodoxie, ar însemna o greşeală de tactică a Guvernului, întrucât aceştia nu vor lucra în mod sincer pentru ortodoxie, ci, din contră, vor face în mod clandestin politică de simpatie cu Vaticanul, pregătind în acest sens terenul în ţară.-

Admiţând cazul – spune preotul PETRE ALEXANDRESCU – că situaţia politică s-ar schimba în ţară, atunci aceştia nu ar face altceva decât ar trece imediat de partea Vaticanului, luând după ei chiar şi credincioşii ortodocşi.-

În ceea ce priveşte al doilea punct de vedere al Guvernului ca în Moldova să fie aleşi din foştii greco-catolici reveniţi, această măsură este privită de preoţi cu mult mai potrivită decât prima, întrucât în felul acesta ei nu ar mai putea duce o politică de duplicitate, datorită faptului că masa credincioşilor din Eparhiile lor este totalmente ortodoxă.-

În acelaşi cerc de preoţi discutându-se faptul că Marţi, 7 Iunie a.c., nu s-au putu face alegeri de mitropolit la Iaşi, Preoţii MARIUS CONSTANTINESCU şi BURLUŞANU au spus că oamenilor Patriarhului li s-au întocmit încă de mult [timp] dosare cu trecutul lor politic fascisto-legionar, şi că Guvernul de data aceasta nu mai înţelege să lase pe Patriarh să-şi instaleze oamenii lui care sunt pătaţi prin politica lor din trecut, aşa cum s-a întâmplat cu alegerea lui FIRMILIAN al Craiovei.-

Sursa: ARON

Măsuri luate:

Se semnalează spre ştiinţă.- ”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.78/1946, f.190-191)

„D.G.S.S.

10 Iunie 1948

NOTĂ

.

Biserica Ortodoxă Română, care numără peste 10 milioane de credincioşi răspândiţi pe întreg teritoriul ţării, este împărţită în şase Arhiepiscopii/Mitropolii, câte una de fiecare provincie şi 12 Episcopii.

Preoţimea ortodoxă română a luat întotdeauna parte la luptele politice, încadrându-se în diferite partide, însă nu se poate afirma că în totalitatea ei sau cel puţin în marea sa majoritate a susţinut un regim sau altul.

Aceasta din cauză că şefii săi ierarhici nu au impus credincioşilor ortodocşi obligaţia de a se înscrie şi a activa sau nu în anumite organizaţii, care eventual ar fi fost susţinute de aceştia.

Preoţii ortodocşi au avut deci toată libertatea de a îmbrăţişa politică pe care a[u] crezut-o ca fiind conformă cu ideile lor.

După 23 August 1944 însă, activitatea majorităţii acestor preoţi s-a canalizat spre partidele mai mult sau mai puţin istorice: Naţional Liberal Brătianu, Naţional Ţărănesc Maniu sau Naţional Liberal Tătărescu, în cadrul cărora au dus o acţiune reacţionară, anti-democratică, ostilă regimului, iar alţii, în frunte cu majoritatea conducătorilor lor: protopopi, episcopi şi chiar mitropoliţi, s-au menţinut într-o stare de rezervă, uneori chiar de rezistenţă, faţă de noile măsuri cu caracter democrat luate de guvern.

Cu ocazia procesului Maniu, numeroşi preoţi au refuzat să vorbească în biserică despre acţiunea trădătoare a acestuia.

Cazul a avut un caracter de generalitate mai ales în raza Mitropoliilor Bucovinei şi Ardealului, unde ierarhii respectivi: EMILIAN ANTAL şi Dr. NICOLAE BĂLAN au dat în mod expres dispoziţiuni în acest sens.

În sânul conducerii bisericii ortodoxe s-au înregistrat o serie întreagă de fricţiuni determinate în special de concurenţa pentru ocuparea câtorva scaune de mitropoliţi şi episcopi, aflate vacante, precum şi de alegerea ca Patriarh al R.P.R. a Î.P.S. Mitropolitul Marina al Moldovei.

Iniţial, JUSTINIAN MARINA nu a fost susţinut în mod efectiv decât de către Arhiepiscopul Craiovei, FIRMILIAN MARIN.

Succesul obţinut în alegerile din Martie a.c. de F.D.P. [Frontul Democraţiei Populare], precum şi votarea noii Constituţii, au adus însă schimbări radicale în atitudinea clerului ortodox, în special în rândurile conducătorilor, care pierzând probabil orice speranţă într-o schimbare a situaţiei actuale, s-au hotărât să facă act de supunere.

Astfel că începând din luna Aprilie şi până în prezent nu ni s-au mai semnalat nici un fel de manifestări ostile din partea clerului ortodox.

Mitropolitul NICOLAE BĂLAN al Ardealului şi chiar EMILIAN ANTAL al Sucevei au făcut declaraţii publice, în scris sau verbal, în favoarea actualului regim.

La această clarificare a situaţiei a contribuit în special interesul şi înţelegerea arătată de Guvern pentru biserica ortodoxă; atitudinea hotărât democratică a Patriarhului JUSTINIAN MARINA, transmisă prin pastoralele sale, precum şi contactul direct dintre o parte din membrii Guvernului şi mitropoliţii ortodocşi.

Reformele anunţate recent de Mitropolitul JUSTINIAN MARINA cu ocazia înscăunării sale ca Patriarh, precum şi sprijinul promis de către actualul Guvern vor determina desigur clerul ortodox să se încadreze din ce în ce mai mult şi mai hotărât în noul ritm de viaţă democratică imprimat de conducătorii Republicii Populare Române.-”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.119-120)

„DIRECŢIUNEA G-RALĂ A SIGURANŢEI STATULUI

Serviciul I Bir. [Biroul] 6

18 Februarie 1948

REFERAT

Alăturatul „Apel”, care a fost răspândit în întreaga ţară, este redactat de episcopul ANTAL EMILIAN, locţiitorul de Mitropolit al Bucovinei.

Scopul urmărit este discreditarea în faţa Guvernului, în faţa clerului ortodox şi a întregii opinii publice, a Mitropolitului actual al Moldovei – JUSTINIAN MARINA.

Mitropolitul JUSTINIAN MARINA este considerat ca omul de încredere al Guvernului şi ca atare cu cele mai multe şanse de a fi ales patriarh.

Mitropolitul ANTAL, fiind convins că JUSTINIAN MARINA şi-a câştigat această situaţie înşelând buna credinţă a unor personalităţi din actualul regim prin intrigi şi calomnii, a luat hotărârea de a porni o acţiune de aşa zisă lămurire a opiniei publice asupra activităţii din trecut şi prezent a Mitropolitului MARINA, cu scopul de a-l compromite şi determina astfel să se retragă din înalta funcţie bisericească pe care o ocupă.

Textul discursului încriminat, rostit de JUSTINIAN MARINA la instalarea sa ca Mitropolit al Moldovei, cuprinde extrase care, cu foarte mici excepţii, sunt identice cu textele discursurilor rostite de fostul rege Carol [al] II [-lea], cu ocazia instalării episcopilor de Oradea, Cluj şi Argeş.

Din relaţiile obţinute de la organele poliţieneşti cu privire la cei doi ierarhi rezultă următoarele:

Episcopul ANTAL EMILIAN – Târgovişteanul, nepot al fostului Patriarh MIRON CRISTEA, este născut în Topliţa Română – [judeţul] Mureş.

A fost locţiitor de episcop al Argeşului sub regimul Antonescu. Nu a desfăşurat nici un fel de activitate cu caracter politic. A fost în relaţii proaste cu MIHAIL ANTONESCU, care nu-l agrea şi care l-a destituit din post pentru faptul că se dovedise că trăia în concubinaj cu soţia unui protoiereu.

În prezent este locţiitor de mitropolit al Sucevei, însă locuieşte mai mult la Bucureşti, unde păstrează încă legături cu fosta sa soţie, de care a divorţat pentru a putea intra în viaţa monahală.

La Suceava întreţinerea sa este asigurată din fondurile mânăstirii, în detrimentul călugărilor, care sunt astfel nemulţumiţi.

Cu ocazia procesului MANIU, [ANTAL] a dat dispoziţiuni preoţilor de sub conducerea sa să nu vorbească în biserică [despre] acţiunea de trădare a acestuia.

Mitropolitul JUSTINIAN MARINA – fost[ul] preot ION MARINA din R. Vâlcea – este cunoscut de organele de Siguranţă respective ca un părtinitor al elementelor reacţionare cu care era în contact permanent.

Este susţinător al numitei CÂRSTEA LEOPOLDINA, de origine germană, pe care a luat-o cu dânsul la Iaşi.

Aceasta în toamna anului 1944 a înlesnit evadarea din lagărul Ostroveni – [judeţul] Vâlcea a trei prizonieri germani, ajutată fiind de preotul ION MARINA.

Din informaţiile obţinute din cercurile Patriarhiei rezultă însă că Mitropolitul IUSTINIAN MARINA activează în prezent pe linie democrată, fiind cotat ca singurul element de încredere dintre înalţii ierarhi ai bisericii ortodoxe, având totodată şi cele mai multe şanse de a fi ales patriarh.

COMISAR ŞEF,”

[neprecizat şi nesemnat]

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.91r.-v.)

„131/11 Noiembrie 1948

Cult. ort. [cultul ortodox]

NOTĂ

Preotul CÂNDEA SPIRIDON, profesor la Academia Teologică Sibiu, consilier tehnic la Ministerul Cultelor, membru mai vechi în F.P. [Frontul Plugarilor], fost legionar.

Preotul CÂNDEA, în timpul guvernării legionare, era consilier eparhial şi omul de încredere al mitropolitului, cât şi omul său de legătură pe lângă mişcarea legionară.

După rebeliune, datorită relaţiilor strânse pe care BĂLAN le-a avut tot timpul cu fostul mareşal Antonescu, preotul CÂNDEA scapă de orice sancţiune penală, fiind doar trecut din postul administrativ, mai influent, de consilier eparhial, în acela didactic, de profesor la Academie.

Fiind membru în adunarea eparhială, face cunoştinţă [cu] Prim-ministrul Dr. Petru Groza, la fel membru în aceeaşi adunare.

Între ei se încheagă relaţii mai strânse, care duc în cursul iernii 1944-1945 la o colaborare politică. În iarna aceea, autorităţile locale îl căutau pe CÂNDEA pentru a-l aresta, în urma rolului pe l-a jucat în timpul guvernării legionare. El fuge la Bucureşti şi solicită sprijinul D-lui Groza, pe atunci vicepreşedinte al Guvernului. Dl. Groza îl trimite în Maramureş cu însărcinarea de a organiza F.P., ceea ce şi reuşeşte să facă. În primăvara anului 1945, împreună cu preotul LIVIU STAN, este numit referent tehnic la Ministerul Cultelor.

Preotul CÂNDEA trece la Sibiu drept un om foarte abil. Intrarea sa în F.P. nu s-a făcut la îndemnul mitropolitului. Totuşi a căutat mereu să-l servească, deşi la un moment dat a luat măsuri care nu au fost întru totul pe placul lui BĂLAN (referitor la înlocuirea secretarului său, părintele ALEXANDRU POPA cu preotul ION MUNTEANU). ALEXANDRU POPA a fost cel mai intim om al mitropolitului.

Astăzi CÂNDEA pare a nu fi rupt complet cu trecutul odată cu intrarea sa în F.P. În orice caz, de câte ori vorbeşte cu oamenii opozanţi ai regimului, nu pune multă căldură în apărarea poziţiilor afirmate de Guvern. Astăzi este şi vicepreşedinte al Astrei.

Relaţiile lui cu fosta mişcare legionară nu sunt destul de clare. În ultimul timp este destul de îngrijorat de propria sa soartă, plângându-se că cercurile oficiale, deşi el s-a încadrat de atâta vreme, îl suspicionează [suspectează] pentru că în trecut a fost legionar. Este destul de informat; nu ştiu dacă informaţiile le deţine din surse directe sau ele se sprijină şi pe deducţiuni personale. Priveşte cu mâhnire măsurile ce s-au luat în ultimul timp faţă de legionari. Astăzi relaţiile dintre CÂNDEA şi BĂLAN sunt din nou foarte strânse.

Preotul LIVIU STAN [este] la Academie, consilier tehnic în Ministerul Cultelor, membru în F.P., fost legionar.

A intrat în F.P. la îndemnul lui CÂNDEA, fiind numit în Ministerul Cultelor, tot la recomandaţia lui CÂNDEA. În general, LIVIU STAN este cu mult mai puţin simpatizat decât CÂNDEA. Este considerat fricos şi se mulţumeşte să-l secondeze pe CÂNDEA. În schimb, este intrigant şi bun uneltitor.

SURSA: P.61

Rap.Nr.550 din 1. IX. 1948

Jl. Nr.3592 din 9. IX. 1948”

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.209r.-v.)

„culte

S.C. [Serviciul Culte]

STRICT SECRET

[pentru] Gh. Gheorghiu-Dej

NOTĂ

După demiterea sa de la Centrul de Îndrumare Teologic[ă], profesorul GRIGORE CRISTESCU a făcut următorul portret al Patriarhului, pe care l-a răspândit printre clerici:

Patriarhul JUSTINIAN este un om mediocru, de sută. Inteligenţă de tipul celei ce se întâlneşte prin bâlciuri şi oboare de vite. Explicabilă prin ereditate. Tatăl i-a fost geambaş (foloseşte des formula faţă de intimi: „lasă-mă, să pun eu numai picioarele-n scări, că-i călăresc eu, de le iese untul”. Se referă la oamenii regimului, care l-au ajutat să ajungă ce a ajuns).

Seminarul şi Facultatea le-a făcut, parazitând câţiva colegi de elită, între care GHEORGHE RACOVEANU, fost redactor al „Cuvântului”, comandant legionar, cu care a păstrat legături intime până la dispariţia acestuia din ţară, după rebeliunea din 1941. Teza de licenţă i-a fost lucrată de GHEORGHE RACOVEANU şi trecută la prietenul acestuia – Prof. NAE POPESCU – cu media 7.50. Ca student, în cei patru ani de cursuri a obţinut abia de 2-3 ori nota 7. De aci eterna lui recunoştinţă faţă de Prof. TEODOR POPESCU, unul din cei doi apreciatori cu indulgenţă.

Vulgar, ingrat în vorbă şi atitudine, necrescut, bădăran, nu a avut şi nu are nici o preocupare de ordin intelectual. Nu a citit şi nu citeşte nimic, nici nu poate urmări o idee. Ceea ce semnează e scris de alţii. Agramat absolut.

Ajunge din învăţător, preot de sat şi apoi de oraş. A luat ceva avere de la soţie. Soţia, superioară ca inteligenţă, l-a ajutat mult în ascensiunea lui, dar murind în urma unei mastoidite, drumul i-a rămas acum liber preotului pentru ascensiunea de mai târziu.

Agent electoral notoriu, pe linia violenţei, al Partidului Ţărănesc, a cultivat asiduu pe şefii locali şi mai ales pe ION MIHALACHE, Dr. LUPU, IULIU MANIU, dar a păstrat în acelaşi timp raporturi foarte cordiale cu liberalii şi Argetoianiştii, mai târziu şi cu legionarii, pe care îi frecventa.

Oportunist şi carierist de vocaţie, a reuşit să-i înşele pe toţi. Delator de profesie, fără scrupule, mitoman. Inventează situaţii, convorbiri, care nu s-au produs decât în imaginaţia lui bolnavă. Unelteşte împotriva lui NIFON CRIVEANU, IRINEU şi NICODIM. Iese victorios. NIFON cade, IRINEU moare, NICODIM la fel. A ajuns Arhiereu, Mitropolit al Moldovei şi Patriarh.

Campania împotriva lui IRINEU MIHĂLCESCU îl caracterizează insuficient. Pe campionul ei îl are azi Consilier de Presă şi prieten de casă şi de masă. Este celebrul Al. CERNA RĂDULESCU, fost legionar.

JUSTINIAN şi-a ratat cariera. Era făcut să fie geambaş, cârciumar, marchidan, dar înclinările lui native i se evidenţiază scandalos şi în noua şi accidentala lui carieră bisericească. Fost „cooperator” ca preot, ca Patriarh este atras numai de chestiile de ordin afacerist: pangar, combinaţii diverse şi nu din cele mai corecte.

Şi-a numit în posturi de răspundere oameni după chipul şi asemănarea sa. Mai toţi din Vâlcea: PAŞOI, DUMITRU CRISTESCU, Al. CERNA RĂDULESCU, etc.

Prudent, el îşi aranjează situaţia şi pentru o eventuală schimbare de regim, de aceea întreţine relaţii trainice cu „eminenţa cenuşie” care este preotul ALEXANDRU NICOREANU, care are o lume a lui şi din care JUSTINIAN îşi recrutează de preferinţă subalternii: preotul NIŢIŞOR CAZACU, secretar; preotul ALEXANDRU IONESCU, Consilier Insp. G-ral [Inspector General]; Preotul GHEORGHE ILIESCU-ISVOARELE, preotul ION HUNDUC, finul preotului PARTENIE – cumnatul lui GABROVICEANU, [care] i-a fost propus de Dl. ANTON ALEXANDRESCU. Prin GRIGORE CERNĂIANU (finul lui Gh. TĂTĂRESCU), păstrează contact cu liberalii. Prin GHEORGHE ALIMĂNESCU ţine legătura cu resturile Argetoianiste. Prin Gh. RACOVEANU şi ANANIE [ANANIA] VARTOLOMEU cu legionarii.

Simulează însă ataşamentul total faţă de oamenii regimului. Obedienţa faţă de Mitropolitul Ardealului NICOLAE BĂLAN este nesinceră. Nu poate suferi ardeleni, în frunte cu Dl. Dr. Petru Groza. Nu este exclus să-i pregătească o lovitură Î.P.SS.S. BĂLAN de stilul celor date lui NIFON, IRINEU, NICODIM. Dacă nu cumva ştiindu-l reacţionar, nu-l cultivă pentru altă vreme.

Este ingrat faţă de toţi cei ce l-au ajutat. Laşează [Dă dovadă de laşitate] cu o lipsă de omenie nemaipomenită. Este răzbunător şi urmăreşte până la distrugere pe adversar şi mai ales pe cei ce-i cunosc caracterul şi metodele de luptă. Face pe dictatorul. Ameninţă şi sancţionează din sadism. Îl intimidează însă uşor un adversar tot atât de lipsit de scrupule ca şi el. Cazul „şantagiilor” [şantajelor] cu care s-au [s-a] tratat reciproc şi cu N. NICOLESCU, acesta ieri candidatul la episcopie şi complice cu ANTAL împotriva lui JUSTINIAN, azi rector la Institutul Teologic. Părintele N. NICOLESCU, deşi [a] divorţat cu scandal, de faţă cu preotul MIHAIL BULACU, totuşi JUSTINIAN pare tot atât de afectat de prietenia interesată a amândurora. Atât BULACU cât şi NICOLAESCU îi cunosc anumite dosare, până la urmă întocmite tot de ei. Dar preotul JUSTINIAN mai are o slăbiciune mare faţă de dinastia preotului GHEORGHE VINTILESCU, fratele lui PETRE VINTILESCU, liberal, fost până mai ieri director al Sf. Sinod, azi consilier patriarhal; preotul VIRGIL GODEANU, Consilier patriarhal, ginerele lui PETRE; preotul ION COMAN, profesor la Inst. [Institutul] Teologic, ginerele lui PETRE şi fin al lui NICHIFOR CRAINIC; preotul I. POPESCU FIERBINŢI, ginerele lui PETRE, în perspectivă de a lua o catedră la Institut; diacon I. STONESCU [STOENESCU], secretar g-ral [general] al Institutului Teologic, nepot al lui PETRE.

Preotul PETRE VINTILESCU; fost liberal-brătienist, azi P.M.R.-ist, are multe afinităţi cu JUSTINIAN. Ambiţios, mediocru, mincinos, dictatorial, materialist, PETRE VINTILESCU i-a salvat oarecum lui JUSTINIAN nulitatea teologică la Conferinţa de la Moscova. De aici gratitudinea de moment a lui JUSTINIAN faţă de fostul Decan. În fond JUSTINIAN nu poate fi recunoscător faţă de nimeni, nu suferă ipoteca. La momentul oportun îi va da şi lui PETRE VINTILESCU lovitura. I-a şi dat un aperitiv, debarcându-l de la rectoratul Institutului.

Cu preotul GHEORGHE VINTILESCU, JUSTINIAN are legături deoarece acesta i-a pus la dispoziţie actele secrete ale Sft. Sinod, cu prilejul luptei date împotriva ierarhilor citaţi. Înainte de alegerea sa ca Patriarh, JUSTINIAN a luat de câteva ori masa la GHEORGHE VINTILESCU. După alegerea ca Mitropolit al Moldovei, seara a luat masa şi a dormit la preotul ALEXANDRU NICOREANU.

Cu preotul GODEANU, JUSTINIAN a fost coleg de seminar. Iar pe I. COMAN nu-l poate atinge pentru că e finul lui NICHIFOR CRAINIC, omul de ieri şi de mâine.

Cultivă şi pe profesorul TEODOR POPESCU, cel cu studiul „De la Nero la Stalin” şi fostul comisar expert de la Viniţa, pentru că nu este încadrat politiceşte şi constituie pentru JUSTINIAN o rezervă pentru ziua de mâine.

Cu Ministrul STANCIU STOIAN, face pe dublu[l], îi arată prietenie, dar îl înjură faţă de intimi. Ministrul, om de inteligenţă superioară şi mai ales om de [cu] mult tact, deşi informat, păstrează – din cuviinţă – raporturi corecte cu JUSTINIAN.

În prezent JUSTINIAN a numit la Institutul Biblic pe Prof. Dr. NAE POPESCU, dascăl şi duhovnic al Ex-regelui Carol al II-lea şi [al lui] Mihai I, pe Mitropolitul TIT SIMEDREA, ţărănist, cel cu rugăciunile anti-bolşevice, pe arhimandritul BENEDICT GHIUŞ, cunoscut catolicizant, ales episcop la Bălţi de TIT SIMEDREA şi NICHIFOR CRAINIC. Pe GHIUŞ l-a desemnat şi pentru postul de vicar al Patriarhiei, alături de episcopul cruciadei antonesciene, PARTENIE CIOPRON. Strâns de multe ori cu uşa, JUSTINIAN se justifică aşa: „lasă-mă, dă-i în p… m…, vreau să-i compromit”. Cazul Av. Gh. MAZARIK, liberal-tătărescian, etc.

Menţine însă în postul de efor la Bis. [Biserica] Sft. Spiridon din Capitală pe SEVER PARASCHIEVICI, tătărescian notoriu. Din prietenie faţă de preotul C. BURDUCEA, JUSTINIAN şi-a [l-a] numit (pe) cumnatul său, preotul CONSTANTIN GHEORGHE, paroh la biserica din Progresul. Dar la această numire a mai fost un motiv: ca Ministru, preotul BURDUCEA îşi civilizase extraordinar casa parohială (baia pompeiană etc.). Era obligatoriu ca, deci, un cumnat al lui JUSTINIAN să se instaleze în ea. Poate şi pentru ca s-o păstreze intactă până la întoarcerea triumfală a lui BURDUCEA.

JUSTINIAN, public face declaraţii solemne şi patetice de devotament faţă de regim; în intimitate, însă, critică aspru regimul şi profesează [proferează] ameninţări: „Lasă-mă că le arăt eu lor” şi, mereu reminiscenţele trecutului, „pun eu şeaua [şaua] pe ei”.

Prieten şi colaborator mai are şi pe preotul GHEORGHE MOISESCU, profesor la Institutul Teologic, ucenic şi bastard al preotului NAE POPESCU şi slugă a lui MIRON şi NICODIM, preotul MOISESCU face permanent acte de delaţiune, împreună cu cumnatul său, preotul VICTOR POPESCU, director la Institutul Teologic.

Fiscalitatea bisericească impusă de JUSTINIAN a devenit insuportabilă şi în aceeaşi măsură a crescut şi nepopularitatea lui în rândul clerului. „Apostolatul social” (2 vol.), opera mai multor autori, a fost trimisă preoţilor şi parohiilor.

Din drepturile de autor a cumpărat o casă (fostă a lui Fundănescu), pe Str. Columb, cu 2.500.000 lei, pentru fiica sa, logodită de curând cu un doctor.

Toate cuvântările îi sunt făcute de diverşi consilieri, îi plac mult pozele şi citeşte numai ceea ce se scrie pentru proslăvirea lui.

Urmărite de aproape de fisc, veniturile lui JUSTINIAN, multe şi mari, vor fi dovedite că nu sunt decât vag impozabile [impozitate]. În chestia cu fabrica de lumânări a Patriarhiei, cunoscută în amănunt tuturor protopopilor şi preoţilor, va fi un mare succes al fiscului, în ziua când o va putea studia în amănunt şi fără preaviz.

JUSTINIAN vrea să fie un Patriarh de mână forte, singura lui formulă de administraţie este sancţiunea, comprimarea, amenda, etc.

Ceea ce indignează pe preoţi este duplicitatea lui JUSTINIAN. Grasa [Crasa] lui incompetenţă teologică şi regionalismul lui meschin. Este suficient să fii vâlcean sau numai oltean, ca să fii apreciat şi promovat.

Om organic incapabil de loialitate, JUSTINIAN, prin lipsa de simpatie de care se bucură [sic!] în cler şi popor, nu poate servi regimului. El se serveşte de regim. Trebuie deci să fie supravegheat de aproape şi făcut pe cât cu putinţă inofensiv.

Vulnerabil din punct de vedere al atitudinilor lui politice şi tot atât de vulnerabil şi în chestii de administraţie bisericească, JUSTINIAN este un caz care ar putea interesa şi pasiona pe un detectiv politic şi fiscal, abil, corect şi incoruptibil.

Prietenii politici, cu care JUSTINIAN se laudă cu atâta indiscreţie, emfază, faţă de toată lumea, ca să impresioneze şi să intimideze (stil excroc [escroc]), s-ar putea afla, într-o zi, în situaţia de a-i reduce mult creditul, dacă nu chiar de a i-l retrage complet. Nici un om cinstit nu le-ar putea-o reproşa.

Totuşi, această eventuală operaţi[un]e trebuie făcută în timp şi cu multă discreţie, pentru ca reacţiunea internă şi internaţională să nu jubileze şi să [nu] considere paralizarea lui JUSTINIAN ca [fiind] o victorie a ei, iar oamenii de bună credinţă care îl demască să [nu] fie suspectaţi pe nedrept de pactizare şi complicitate cu ea. Pentru că acesta este adevărul: JUSTINIAN nu este atacat atât de reacţionari şi de uneltele lor din cler, cât de prietenii sinceri ai regimului, regim cu care [pe care] JUSTINIAN [îl] trişează fără scrupule, făcând pe diplomatul.

Omul care nu şi-a luat pe merit nici o diplomă şcolară, aspiră să obţină azi una de abilitate politică, cu concursul eminenţelor cenuşii de speţa lui NICOREANU, CERNĂIANU, PARASCHIEVICI şi Co.”

---

(ANIC, fond MAI/DGP, dos.69/1945, f.90-93)

„131/30 Ianuarie 1950

NOTĂ

Problema clerului refugiat de pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord este importantă prin faptul că, datorită educaţiei şi spiritului reacţionar şi anti-sovietic în care aceşti preoţi au trăit şi şi-au dus activitatea, continuă şi în prezent o parte dintre ei să nutrească aceleaşi sentimente anti-democratice, sperând într-o răsturnare a regimului actual şi reîntoarcerea lor de unde au venit.

Din cele constatate până în prezent este de menţionat faptul că tocmai acei preoţi care în trecut au depus activitate în cadrul partidelor istorice sau pe linie legionară mai menţin şi în prezent sentimentele lor naţionaliste, transformând aceste sentimente ostile în acţiuni îndreptate contra regimului actual, fiind sprijiniţi în activitatea lor de capii bisericii ortodoxe, fie tacit, fie chiar direct prin promovări în posturi de conducere.

Până în prezent s-a stabilit că au funcţionat în Basarabia cca. 760 preoţi, 63 călugări şi cca. 80 cântăreţi.

Astfel se constată că cele mai multe semnalări de activitate duşmănoasă împotriva regimului se desfăşoară în regiunea Moldovei (cu un număr aproximativ de 273 preoţi, 14 călugări şi 28 cântăreţi basarabeni), unde funcţionează ca vicar şi locţiitor de mitropolit arhiereul TEOCTIST ARĂPAŞU, fost legionar cu activitate intensă şi cu participare la rebeliune, devastând Sinagoga din Str. Antim împreună cu legionarii GRIGORE BĂBUŞ, preot la patriarhie, MITROFAN CHIRIAC şi alţii. ARĂPAŞU ÎN URMA LEGĂTURILOR CE LE-A AVUT CU Patriarhul a reuşit în prezent să deţină o influenţă asupra acestuia, care are intenţia şi-l va susţine pe ARĂPAŞU de-a ocupa postul de Mitropolit al Moldovei la viitoarele alegeri.

În fruntea activităţii anti-democratice din aceeaşi regiune se află episcopul Galaţilor, ANTIM NICA (NICOV), fost legionar, făcându-şi studiile teologice la Paris, Strassburg [Strasbourg], Anglia şi Siria. Activitatea misionară a început-o în anul 1935 la Mitropolia Basarabiei, unde a înfiinţat o societate misionară numită „Prietenii Misiunilor”, al cărei preşedinte a fost până în anul 1937, când episcopul VISARION PUIU, criminal de război fugit în străinătate, l-a numit ca exarh al mânăstirilor

[…]

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.909, f.510)

„[131/]12-25 VII 1955

NOTĂ

MOLDOVA

[…]

În ziua de 17 şi 18 VII 1953, la schitul Tarcău-Neamţ, în pridvorul casei sale şi la râul Tarcău, diaconul Chiorbeja a spus:

a). Ghenadie Caraza, fost stareţ la schitul Tarcău, era apreciat de patriarh, a făcut toată gospodăria, afost duhovnic la mănăstirea Văratec, ajutând-o pe maica stareţă Irina Leca. [care avea 70 de ani]

[…]

Patriarhul i-a cerut însă nişte servicii, despre care Ghenadie n-a vrut să audă. Era vorba de bani, afaceri, venituri pentru patriarh, atât din punga lui Ghenadie, care era bogat, cât şi din punga mănăstirilor Bistriţa şi Văratec. Neacţionând Ghenadie, patriarhul s-a dus la el şi s-a apucat să-l jefuiască de bunuri. Astfel, l-a pus pe Teoctist, care era vicar la Iaşi (până la alegerea lui Sebastian [Rusan, ca mitropolit al Moldovei]), ca împreună cu Partenie Buşcu, prieten al lui Teoctist şi exarh al mănăstirilor, să devalizeze casa lui Ghenadie de la schitul Tarcău, o casă cu 4 camere, hol şi toate acareturile. În această casă, Ghenadie, care a fost peste 40 de ani stareţ la Bistriţa, om simplu, cu 4 clase primare, dar bun gospodar şi întreprinzător, care se ocupa şi cu exploatarea de păduri, fiind şi preşedintele unei societăţi forestiere câtva timp, adunase o mulţime de avere: zeci de covoare şi covoraşe, mobilă de cea mai scumpă, veselă scumpă etc. etc. Casa era proprietatea lui, ridicată de el. Făcuse o turbină şi avea lumină electrică, lămpi frumoase şi diferite instalaţii de gospodărie casnică, toate electrice. În plus, mai avea şi schitul şi între 150 –200 stupi sistematici, sporiţi tot de Ghenadie şi îngrijiţi de el. Teoctist s-a dus şi a ales pentru sine ce a vrut, apoi l-a trimis pe Partenie Buşcu, care a deschis casa cu forţa, a declarat-o proprietatea schitului şi a furat şi au cărat improvizat. A furat şi a vândut şi număr de stupi. A lăsat casa deschisă săptămâni de-a rândul ca să se poată spune că lucrurile au fost furate. Totul a fost dus la Iaşi, unde Buşcu cu Teoctist şi-au luat partea, dându-i şi patriarhului partea leului. Mai târziu, Buşcu a spus către unii călugări că ar fi luat ceva, mai nimic, să scoată ochii lui Teoctist şi altor feţe bisericeşti şi politiceşti cu ceva daruri, covoare etc. […]

MARCU”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.5, f.43-44)

„132/18 Februarie 1949

STRICT SECRET

B [Biroul]

NOTĂ

Preotul [romano-] catolic LUCACI DUMITRU, parohul comunei Luizi-Călugăra [din] jud. Bacău, a ţinut o slujbă religioasă cu asentimentul preotului paroh ANTON PETZ la biserica [romano-] catolică din comuna Răchiţeni jud. Roman în ziua de 16 Ianuarie a.c.

După oficierea slujbei religioase sus-numitul a ţinut o predică în care a arătat că nici o putere din lume nu va putea dezbina religia catolică deoarece această religie menţine întreaga creştinătate. De asemenea, a mai afirmat că toţi catolicii trebuie să asculte de toţi preoţii şi de sfaturile acestora şi că biserica ortodoxă caută să facă dezbinări în rândul credincioşilor catolici.

SURSA: D.R.S.P. Iaşi

Rap. Nr.13/3575 din 14.II.1949

Jl. Nr.21486 din 16.II.1949”

(ANIC, Fond MAI/DGP, dos.76/1946, f.292)

„131/4 Decembrie 1948

ort. [ortodox]

NOTĂ

În cursul dimineţii de astăzi au fost sigilate de către comisia Ministerului Cultelor bisericile greco-catolice din străzile: Polonă, Acvila şi Avrig, unde nu s-a întâmpinat rezistenţă din partea preoţilor parohi ai acestor biserici.

Procedându-se în după amiaza de astăzi la preluarea bisericii din Str. Cuza Vodă Nr.2, comisia a întâmpinat o opunere din partea preotului greco-catolic LAZĂR IOAN, care susţine că aceasta este o biserică romano-catolică, de care [greco-catolicii] s-au servit cu aprobarea episcopului CIZAR [CISAR].

Comisia a făcut [un] proces verbal în care a arătat că biserica va fi preluată, urmând ca în cursul dimineţii de mâine să se facă slujba după ritualul ortodox, cu preot ortodox.

Patriarhul a numit pe următorii preoţi ca slujitori la bisericile greco-catolice, după cum urmează:

La biserica Avrig preotul COSTEA ŞI BÂLBÂE [sau BĂLBĂE], la biserica Cuza Vodă HURDUC IOAN şi MOISIU CONSTANTIN, la biserica Acvila protopopul NOURESCU şi preotul TILEA, iar la biserica din Str. Polonă pe protopopul DRAGOMIRESCU şi preotul CIOCAN.

Aceştia urmează ca mâine dimineaţă să ţină slujba în bisericile greco-catolice după ritualul ortodox.

Sunt presupuneri că la biserica [din strada] Cuza Vodă credincioşii care vor veni mâine dimineaţă la slujbă şi vor găsi preoţi ortodoxi [ortodocşi] – aceştia fiind de religie romano-catolică – vor da naştere la un conflict cu noii preoţi.

În ceea ce priveşte capela de la Bucureştii-Noi, aceasta nu a fost preluată încă.

SURSA: Vasile

Sigură.”

(ANIC, Fond MAI/DGP, dos.75/1946, f.402)

„10 mai 1957

Întîlnirea a avut loc la 12 martie 1957

la agentul „Marcu” acasă cu lt. maj. Curcă Gh.

NOTĂ

Chiorbeja Ion, Ghenadie Caraza şi Galaction

[Chiorbeja Ion] Este fiu de ţăran din apropiere de Tarcău-Neamţ. De tînăr a intrat în mănăstirea Bistriţa de lîngă Piatra Neamţ, unde era stareţ unchiul său Ghenadie Caraza, care s-a îngrijit de el în toată vremea. Unii călugări spuneau că Ghenadie nu i-ar fi unchi, ci chiar tată lui Chiorbeja. Nu ştiu care este adevărul, destul că Ghenadie l-a îndrumat să meargă la seminar şi apoi la Institutul Teologic din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1951, fiind unul din cei mai buni studenţi.

Cu ocazia examenului de licenţă, în iunie 1951, deşi Chiorbeja făcuse o teză foarte bună şi referatul asupra acestei teze era întocmit de către profesorul ION COMAN, care o [aprecia] cu cea mai mare notă (10), a intervenit TEOCTIST, care era atunci rectorul Institutului Teologic şi l-a obligat pe COMAN să-i schimbe nota ce i-o dădu-se lui Chiorbeja la teză din 10 în 7 sau 8.

Printr-o astfel de schimbare, urma ca şi nota generală la examen să-i fie scăzută, scopul lui TEOCTIST fiind să-l îndepărteze pe Chiorbeja de Teologie, ca nu cumva să urmeze studiile superioare de magisteriu [adică, pre-doctoratul].

TEOCTIST a stăruit şi faţă de alţi profesori care mai erau în comisia examinatoare, ca Grigore Cristescu, Liviu Stan etc. ca să-l noteze mai slab pe Chiorbeja, spunînd că este un element rău, necorespunzător ca purtare pentru a i se da note mari.

Nici unul din profesori n-a ţinut seamă de presiunile lui TEOCTIST, în afară de Coman, care i-a coborît nota de la 10 la 8.

Chiorbeja, văzînd cele ce i s-au făcut din partea lui TEOCTIST şi scîrbit de toate, s-a hotărît să plece din călugărie şi să se apuce de altceva. În felul acesta i-a venit gîndul să studieze medicina. Constatînd că nu-i de ajuns de sănătos şi nevrînd să-l supere pe Ghenadie CARAZA, nu s-a lepădat de călugărie, dar s-a înscris la medicină la Cluj. Acolo a studiat primii 3-4 ani şi apoi s-a transferat la Bucureşti, de vreo 2 ani. Acum este în anul 6 şi locuieşte la căminul călugărilor de lîngă Patriarhie [Intrarea Patriarhiei]. Îmbolnăvindu-se de icter de vreo 2 luni, a plecat recent din Bucureşti la o mănăstire din apropierea capitalei.

Ca student la Teologie a fost întreţinut de mănăstirea Bistriţa, de schitul Tarcău-Neamţ, de Ghenadie Caraza, dintr-o bursă de la Mitropolia Moldovei şi din ajutoare de la Episcopia Romanului.

Ca student la medicină este întreţinut de mănăstirea Bistriţa, schitul Tarcău şi Ghenadie Caraza.

În anul 1953, vara, la schitul Tarcău, Chiorbeja a spus că TEOCTIST, cu care era prieten de multă vreme, a încercat în primăvara lui 1951 să se apropie de el cu gînduri nefireşti de homosexual, fapt care l-a revoltat în aşa măsură pe Chiorbeja încît l-a înjurat pe TEOCTIST. De atunci TEOCTIST îi poartă o ură de moarte şi s-a dus la patriarh şi l-a pîrît că ar fi duşman al patriarhului, că-l vorbeşte de rău, că-l acuză de jefuirea lui Caraza etc.

Ca urmare, patriarhul şi TEOCTIST l-au urmărit grav de tot de atunci, cu denunţuri şi pîri pe la Securitate etc. şi s-au opus ca el să studieze mai departe. Totuşi, el s-a înscris la medicină la Cluj, fără să afle patriarhul şi TEOCTIST, apoi s-a înţeles cu episcopul de la Roman, Teofil, să-l ocrotească.

Patriarhul i-a cerut lui Teofil să-l caterisească [pe Chiorbeja] după ce a aflat că se înscrisese la medicină, dar Teofil s-a opus, dar l-a avertizat pe Chiorbeja să se păzească de inamici.

Chiorbeja a mai spus că TEOCTIST, împreună cu Partenie Buşcu, acum exarh al mănăstirilor la Iaşi, l-au jefuit pe Ghenadie Caraza din ordinul lui Justinian, care era la Iaşi [vicar mitropolitan sau mitropolit], furîndu-i şi încărcînd în camion tot ce avusese Ghenadie ca lucruri de valoare la mănăstirea Bistriţa-Neamţ [unde fusese 35-40 ani stareţ] şi apoi tot ce avea la casa sa de la schitul Tarcău, în 4 camere, covoare, veselă din cea mai scumpă, tacîmuri de argint pentru 24 de persoane, tablouri etc. Ghenadie a scăpat un tablou de Grigorescu, fugind cu el în pădure.

Participant la această operaţie a fost şi fiul patriarhului [Ovidiu Marina], care însă nu s-a arătat la schit, a rămas în vale, conducînd operaţiile.

După ce Ghenadie a fost jefuit la Bistriţa şi Tarcău, a mai fost jefuit o dată de TEOCTIST şi de fiul patriarhului la mănăstirea Văratec, unde fusese dus în surghiun, ca duhovnic, ca să se piardă zvonurile hoţiilor de pe Valea Bistriţei şi a Tarcăului. Captura de la Văratec a fost însă mai mică, fiindcă Ghenadie fusese avertizat de nişte maici şi îşi ascunsese bine ce mai avea.

Acuzat că ar fi trăit cu nişte maici tinere, ca Margareta Oculescu şi altele, Ghenadie a fost apoi surghiunit de patriarh la mănăstirea Horazim-Neamţ, unde se găseşte şi acum.

Ghenadie Caraza făcuse afaceri mari cu exploatări de păduri, cereale etc., în asociaţie cu nişte liberali şi în concurenţă cu nişte evrei. Prin 1945-1946 evreii respectivi i-au făcut denunţuri că-i antisemit etc.

Justinian se informase că e bogat şi-l vîna să-l jefuiască, ameninţîndu-l mereu că va avea neplăceri politice etc., ca să-l sperie şi să nu zică nimic cînd va fi jefuit.

Concomitent cu Ghenadie a mai fost jefuit prin aceleaşi metode şi aceiaşi inşi, economul mănăstirii Bistriţa, un anume părinte Galaction. Acesta făcuse şi el afaceri cu Ghenadie şi era bun prieten cu el. Galaction se îngrijise în special de TEOCTIST … şi el este cel care i-a plătit lui Justinian o sumă de cocoşei ca să-l facă pe Teoctist întîi arhimandrit, apoi o sumă şi mai mare ca să-l facă arhiereu, nădăjduind şi Galaction şi Ghenadie că în felul acesta îl vor îmblînzi pe Justinian şi-şi vor cîştiga prin ucenicul lor TEOCTIST, un vlădică protector.

De fapt, însă, i-au deschis numai pofta de bani lui Justinian, care i-a tuns numărul unu pe amîndoi.

Fiindcă Ghenadie tace la Horazim l-au lăsat în pace, dar pe Galaction fiindcă bea şi vorbeşte l-au dus din Moldova în Muntenia să i se piardă urma şi să nu-i divulge pe Justinian şi Teoctist.

Chiorbeja a mai spus în 1953 la Tarcău că îl cunoaşte bine pe Nil Dorobanţu şi că-i ştie toate năroziile [neroziile] căci a fost şi pe la Tarcău o dată cu 12 apostoli, iar apoi cu 12 bogorodiţe, dar că el l-a demascat şi l-a luat la goană din Tarcău după ce Nil îi gonise pe toţi călugării de acolo şi declarase că-şi aşază [aşează] tabăra acolo.

Cînd nu de mult Galaction fusese la Bucureşti, TEOCTIST i-a dat ordin să plece imediat la Bascoavele, unde se găseşte de cînd a fost adus din Moldova.

Atunci cînd a fost adus din Moldova, TEOCTIST l-a adus cu maşina pînă aproape de Bascoavele, şi-l ţine acolo să nu mişte deloc.

Galaction s-a săturat de surghiun şi vrea să plece de la Bascoavele. În acest scop venise la Bucureşti să vadă ce se poate face. În Bucureşti a tras la Chiorbeja fiindcă îl ştia mai de omenie şi i-a fost duhovnic. TEOCTIST, aflînd că a venit Galaction la Bucureşti, s-a dus să vorbească cu el, dar spunîndu-i-se că este în cameră la Chiorbeja a renunţat şi i-a lăsat vorbă să se ducă Galaction la el imediat, iar după ce s-a văzut cu TEOCTIST, [Galaction] a plecat îndată şi înspăimîntat înapoi la Bascoavele.

Cu toate că Chiorbeja ştie multe despre TEOCTIST şi Justinian, totuşi nu vorbeşte, vrea să stea liniştit pînă îşi isprăveşte medicina, căci îi este de mare ajutor faptul că locuieşte la căminul călugărilor.

Galaction i-a fost duhovnic lui TEOCTIST şi lui Partenie Buşcu şi le ştie păcatele, iar cînd bea, vorbeşte şi-i înjură, spunînd ce ştie. De aceea l-a gonit TEOCTIST atît de repede ca să nu fie ispitit să spună cîte ceva „nou” despre el şi despre alţii.

Chiorbeja: Este un om înzestrat, inteligent şi foarte muncitor. Este ironic şi zeflemist, de aceea mulţi călugări se temeau de limba lui. Este, totuşi, destul de tăcut şi discret, avînd şcoală călugărească. Sentimente politice n-a manifestat ca student la teologie, nici nu ştiu să fi făcut vreo politică.

Are ură neîmpăcată împotriva lui Justinian şi a lui TEOCTIST, deşi li se supune şi se pare că s-ar găsi în armistiţiu cu aceştia.

„Marcu”

2 ex. [exemplare] S.A. [iniţialele redactorului sau dactilografei notei]”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.5, f.38-40)

Materiale documentare despre încadrarea personalului clerical şi administrativ al Patriarhiei, Arhiepiscopiilor şi Episcopiilor Ortodoxe, lucrare definitivată în februarie 1949 de Patriarhul Justinian, la cererea Ministerului Cultelor:

„131/30 August 1949

NOTĂ

[…] Mitropolia Moldovei are sub conducerea ei Arhiepiscopiile Iaşi şi Suceava şi Episcopiile Roman şi Galaţi.

Mitropolia Moldovei şi Arhiepiscopia de Iaşi este condusă de Patriarhul Justinian ca fost mitropolit al acestei eparhii, ajutat de arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞU, care numit în funcţia de vicar al Arhiepiscopiei de Iaşi.

Acesta a activat în mişcarea legionară, iar în timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim; este cunoscut că a practicat homosexualitatea. […]”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.3, f.211)

„131/4 Octombrie 1949

NOTĂ

[…] Mitropolia Moldovei are sub conducerea ei Arhiepiscopiile Iaşi şi Suceava şi Episcopiile Roman şi Galaţi.

Mitropolia Moldovei şi Arhiepiscopia de Iaşi este condusă de Patriarhul Justinian ca fost mitropolit al acestei eparhii, ajutat de arhimandritul TEOCTIST ARĂPAŞU, în calitate de vicar.

Acesta a activat în mişcarea legionară, iar în timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim-Bucureşti. […]”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.3, f.239)

„132/14 Decembrie 1948

ortodox

NOTĂ

În ziua de 23 Octombrie numitul BUCUR VICTOR, preşedintele Sindicatului învăţătorilor din Tg. Mureş, prezentându-se în comuna Băiţa jud. Mureş cu scopul de a lămuri locuitorii în legătură cu unificarea bisericilor [bisericii] greco-catolice cu cea ortodoxă, a trimis jandarmul să invite preotul greco-catolic al comunei să vină la primărie pentru a-i da lămuriri şi a primi situaţia clară de la acesta în legătură cu starea de spirit a populaţiei. Jandarmul a invitat preotul care a vrut să şi pornească spre primărie, iar la un moment dat a ieşit afară mama preotului şi alarmând populaţia că preotul va fi ridicat, trăgând [a tras] clopotele spre a aduna populaţia.

Populaţia s-a adunat în faţa primăriei şi la sosirea preotului cu jandarmul unul dintre cei prezenţi a tras preotul de lângă jandarm şi a dispărut cu el.

În ziua de 7 Noiembrie 1948 slujba religioasă a fost oficiată în biserica din comuna sus menţionată de către preotul din comuna vecină, Ocniţa. La ieşirea lui din biserică a fost întâmpinat de numitul ŞERBAN VASILE, agricultor din acea comună, care i-a propus să meargă împreună în direcţia cooperativei unde erau locuitorii COTOIU a lui COSMIŢĂ, RUSU IOAN, COTOIU [COTOI] VASILE şi RUSU ALEXANDRU, care consumau la o masă băutură şi care vroiau să-l atragă pe preot prin ŞERBAN [ca] să-l bată.

Ajunşi la cooperativă, ŞERBAN VASILE a început să invoce diferite motive preotului, vrând să-l lovească, însă prin intervenţia învăţătorului din comună scandalul a fost evitat.

În ziua de 8 Noiembrie a.c. a apărut în comună preotul greco-catolic dispărut, GIURGIU AUGUSTIN, mergând la biserică, unde a ţinut o slujbă religioasă, resfinţind biserica, spunând că „între timp a [au] intrat porcii aici”.

În seara de 13-14 Noiembrie organele Securităţii Mureş s-au deplasat în comuna Băiţa Mureş, pentru a reţine pe instigatori. Ei au fost însoţiţi şi de 4 subofiţeri de jandarmide la Legiunea Mureş, însă care nu au depus o suficientă seriozitate la această acţiune. Astfel subofiţerul care a avut misiunea de a supraveghea clopotul împreună cu un sergent major de Securitate, auzind un foc de pistol tras de un organ al Securităţii care fusese atacat de un necunoscut cu o greblă pentru intimidare, cei însărcinaţi cu paza clopotului au părăsit acel post şi au fugit în direcţia zgomotului şi astfel clopotul a fost tras, alarmând populaţia comunei. Cu toate acestea organele însărcinate cu această misiune au ridicat persoanele care erau bănuite de instigare şi tragerea clopotului.

Din cercetări reiese că numiţii COTOI IOAN şi LODBA IOAN au tras clopotul în ziua de 25 Octombrie pentru a alarma populaţia şi a opune rezistenţă jandarmilor pentru a împiedica ridicarea preotului greco-catolic GIURGIU AUGUSTIN.

Numitul COTOI IOAN se face vinovat că a luat de sub escorta jandarmului pe preotul GIURGIU AUGUSTIN. Numita COTOI ANA se face vinovată pentru faptul că a îndemnat pe numitul LODBA IOAN să tragă clopotul cu scopul de a alarma populaţia.

Numitul RUSU IACOB se face vinovat de propagandă, îndemnând populaţia să nu treacă la ortodoxie. Numitul COTOI TEODOR se face vinovat că a alarmat populaţia în noaptea de 12-13 Noiembrie a.c. Numitul RUSU ALEXANDRU se face vinovat pentru faptul că în ziua de 7 Noiembrie, în cooperativa din comună, [de faţă] cu mai mulţi locuitori a provocat o ceartă între el şi învăţătorul ŞERBAN IOAN pe tema religioasă şi pentru faptul că a venit în comuna lor un preot ortodox pentru a face serviciul religios în rit ortodox.

SURSA: D.R.S.P. Cluj

Rap. Nr.1/38345 din 14. XII. 1948

Jl. Nr. 73164 din 16. XII. 1948”

(ANIC, Fond MAI/DGP, dos. 75/1946, f.334r.-v.)

„Prin curier

136 Tov. Stan

1903 Şcoala Normală

Mănăstirea Agapia – D.G.S.S. Reg. Bacău

Nr.341/6832 din 18 Mai 1951

D.G.S.S. [Direcţia Generală a Securităţii Statului]

La ordinul Dvs. Nr. 341/63764 tc. [telefonic] din 14 Mai 1951, referitor la călugăriţa Tatiana Radovici, învăţătoare de la mănăstirea Agapia, Raionul Tg.-Neamţ, raportăm:

Din informaţiile obţinute în legătură cu sus numita rezultă că este imorală, întreţinînd legături sentimentale cu o serie de elemente ce vin în contact cu mănăstirea.

Astfel, în cursul anilor 1949 şi 1950, a întreţinut legături cu maiorul deblocat Grama Vasile, care în prezent este profesor de matematică în com. Podoleni, Raionul Buhuşi. Sus numitul intenţiona să se căsătorească cu aceasta, propunîndu-i să renunţe la călugărie.

În prezent întreţine relaţii cu un locotenent deblocat, al cărui nume n-a fost identificat pînă în prezent şi care, din informaţii s-ar afla la Academia Comercială din Iaşi, întreţinînd legătura prin corespondenţă cu cea în cauză, care îl ajută materialiceşte.

În cadrul mănăstirii, întreţine legături mai strînse cu preoţii Luca Teofil, Ghervase Gherasim – profesor de pictură la mănăstirea Neamţ, ambii avînd peste 60 de ani.

De asemenea, mai întreţine legături cu preotul ANANIA, fost şef de cuib legionar, secretar particular al patriarhului Justinian. Natura acestei relaţii nu s-a putut stabili pînă în prezent.

De asemenea, nu s-a putut stabili persoana care a expediat cele 2 scrisori pe numele sus numitei, datorită termenului prea scurt acordat.

Întrucît din conţinutul scrisorilor rezultă că întreţine legături cu elemente reacţionare din afara mănăstirii, de la care primeşte sfaturi şi directive, s-a recrutat un informator din anturajul acesteia pentru a ne semnala activitatea ce desfăşoară, legăturile sale din interiorul şi din afara mănăstirii, precum şi natura acestor relaţii.

Vom raporta la timp noile constatări cu date complete asupra sus numitei.

Lt.-col. de Securitate Cpt. de Securitate

Câmpeanu C. Triponescu I.

T.I./G.S./2.-”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.5, f.168)

„Sihastru

PLAN DE MĂSURI

privind recrutarea lui Radovici Toader

Va fi exploatată situaţia tatălui lui Radovici Toader, anume Radovici Ioan, care este cunoscut că în trecut a fost membru legionar, iar în prezent este semnalat cu manifestări duşmănoase împotriva GAC.

Pentru acest fapt se vor strînge probe pe baza cărora să se poată trece la reţinerea sa.

În cazul cînd se va reuşi a se strînge materiale şi Radovici Ioan va fi arestat, i se va da posibilitatea să scrie fiului său (prin dirijarea unui informator), Radovici Toader, să-l viziteze întrucît în scurt timp va fi transferat la alt penitenciar, departe, de unde nu va mai avea posibilitatea să-l vadă.

După ce Radovici Toader îl va vizita pe tatăl său, la reîntoarcere va fi bine pregătit de un organ al nostru care se va prezenta lui Radovici Toader şi-l va ruga să-l servească: să-i ducă o scrisoare la un cetăţean din satul Argea, ce se află lîngă schitul Sihastru (cetăţean dinainte stabilit ce este cunoscut în majoritatea cetăţenilor din acel sat).

În acest plic vor fi introduse 2-3 manifeste contrarevoluţionare şi o scrisoare cu conţinut ostil regimului. La înmînarea plicului acesta va fi rugat insistent să predea plicul numai persoanei indicate întrucît el nu are posibilităţi de a-i trimite acest plic de mare însemnătate.

După ce Radovici Toader va primi plicul şi va trece un timp oarecare, fie că această operaţie se va face în oraş, gară sau în tren, pe traseul respectiv un organ al nostru în uniformă de miliţie va simula reţinerea persoanei care a dat plicul (adică organului nostru) şi în acelaşi timp îl va reţine şi pe Radovici Toader, după care se va trece la anchetarea lui, urmărindu-se de a-l determina pe Radovici Toader să colaboreze cu organele noastre.

Pentru preîntîmpinarea eşuării acestei operaţiuni se vor lua măsuri ca Radovici Toader să fie luat în supraveghere operativă din gară, în timpul cînd acesta se va deplasa spre penitenciar, iar în cazul că va veni însoţit de alţi călugări, atunci aceştia vor fi legitimaţi şi invitaţi la secţia de miliţie, spunîndu-li-se că nu sunt în regulă cu documentele.

În acest fel se va [vor] da posibilităţi să se despartă călugării ce eventual l-ar însoţi pe Radovici Toader (această operaţie se va face în timp ce Radovici Toader va fi la penitenciar).

De asemenea, în cazul că Radovici Toader nu va primi plicul, se va [vor] lua măsuri ca totuşi el să fie reţinut de organele noastre, spunîndu-i-se că trebuie să [se] clarifice situaţia sa militară. De asemeni [asemenea] şi în acest fel, cu ocazia anchetării sale, se va urmări recrutarea lui.”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.5, f.250-251)

„10 decembrie 1958

Ex.nr.1

STRICT SECRET

Retur

D.III [Direcţia a III-a]

Pag.3 – [cuvinte scrise de mînă de un ofiţer superior]

NOTĂ

privind datele ce se cunosc asupra lui Anania Valeriu (Bartolomeu) – ierodiacon bibliotecar

la Patriarhie, în prezent arestat şi condamnat.

---

Încă de la vîrsta de 14 ani – 1935 – în timp ce era elev la Seminarul Central din Bucureşti, s-a înscris în organizaţia legionară din cadrul seminarului, activînd în cuibul „Mănunchiul de prieteni”.

La numai un an de zile – 1936 – s-a încadrat în F.D.C. – „Frăţiile de Cruce”, în cadrul căreia i se încredinţează funcţia de îndrumător pe linia activităţii legionare, funcţie ce o deţine pînă în anul 1941 la rebeliune.

După trecerea sa în monahism, continuă să desfăşoare activitate legionară, participă la înmormîntarea unui comandant legionar – 1941 – pentru care fapt a fost reţinut timp de o lună de zile.

La numai un an de zile după aceea – 1942 – a fost din nou arestat întrucît în podul mînăstirii Cernica, unde funcţiona, au fost descoperite materiale legionare şi armament, ascunse de el pentru care a fost condamnat abia în 1943 la 6 luni închisoare.

Eliberat în 1944, i s-a fixat domiciliu obligatoriu la mînăstirea Polovraci, fiind considerat un element activ legionar şi periculos societăţii.

În 1946, în timp ce era student la Facultatea de Medicină din Cluj se situează în fruntea acţiunilor huliganice întreprinse de studenţii tineretului naţional-ţărănesc şi legionar de la căminul „Avram Iancu”, după care se ascunde prin diverse mînăstiri pentru a nu fi arestat.

În 1949, în timp ce funcţiona la Patriarhie, a adăpostit aci [aici] pe comandantul legionar ANASTASESCU ŞTEFAN.

În acelaşi timp, a activat în gruparea legionară împreună cu legionarul [legionarii] CRISTOFOR DANCU, IPOLIT CIOBOTARU, GHERASIM BICA şi alţii.

Tot în anul 1949, a avut legături cu organizaţia subversivă „Vlad Ţepeş III”, a fost arestat şi eliberat ulterior „din ordin”.

În acelaşi an, a stabilit legături criminale cu legionarul DANCU CRISTOFOR, care îi vorbeşte despre activitatea sa contrarevoluţionară şi îi dă instrucţiuni lui ANANIA să treacă la organizarea elementelor legionare în secret.

Folosind funcţia sa ce o avea la patriarhie, în urma inspecţiilor făcute în cadrul mînăstirilor, poartă discuţii cu diferiţi legionari cunoscuţi mai dinainte şi contactează pe alţii pe care îi sprijină să-şi găsească diferite servicii, iar pe alţii din punct de vedere financiar. Exemplu: a sprijinit pe legionarul IONESCU ŞTEFAN (FONFONEL) şi alţii.

După punerea în libertate în anul 1956 a legionarului RADU GYR, îl sprijină pe acesta materialiceşte, face demersuri pe lîngă unele personalităţi din rîndul intelectualilor cu influenţă, pentru a aranja ca acesta să primească o pensie mare prin Uniunea Scriitorilor din R.P.R. şi să-i publice unele lucrări.

A avut legături strînse cu preotul SILVIU IOVAN şi călugăriţa IORDACHE MIHAELA, ambii legionari şi conducătorii acţiunii contrarevoluţionare de la fosta mînăstire Vladimireşti, de care era ţinut în [la] curent cu întreaga activitate criminală desfăşurată de aceştia, pe care a aprobat-o şi sprijinit-o prin sfaturile pe care le dădea.

În anii 1948-1958, a întreţinut legături subversive cu preoţii călugări: SANDU TUDOR, BENEDICT GHIUŞ, profesor MIRONESCU ALEXANDRU – toţi arestaţi – şi alte elemente duşmănoase cu care împreună a dus o intensă activitate de agitaţie contrarevoluţionară şi defăimare a regimului democrat-popular din R.P.R.

Cele de mai sus sunt recunoscute de însăşi ANANIA VARTOLOMEU în declaraţiile sale, confirmate şi de arestaţii BICA ŞTEFAN, NICOLAE VASILE VENIAMIN, ANASTASESCU ŞTEFAN, MIRONESCU ALEXANDRU ŞI GHIUŞ BENEDICT în declaraţiile lor.

Călugăriţa legionară de la mînăstirea Viforîta, LITESCU [LIŢESCU] GHEORGHIŢA – arestată – declară că ANANIA VALERIU s-a deplasat în toamna anului 1955 la această mînăstire şi [le-]a cerut ei şi altor călugăriţe legionare să organizeze ajutorul legionar din puţinul pe care îl au şi să lase impresia că acest ajutor îl face din milă pentru a nu fi descoperiţi.

În anchetă s-a mai stabilit că încă din anul 1953 ANANIA VALERIU a organizat împreună cu legionarii RĂDUCU VENIAMINA, stareţa mînăstirii Viforîta, LITESCU [LIŢESCU] GHEORGHIŢA, XENIA COJOCARU şi DAMIAN TUDOR TEOFIL, călugăr duhovnic, un grup subversiv în care a atras încă un număr de 11 elemente.

Activitatea acestui grup a constat în îndoctrinarea legionară, ajutorare[a] materială a legionarilor eliberaţi din detenţie sau a familiilor acestora, găzduirea unor fugari legionari urmăriţi de organele de stat, audierea în cadrul mînăstirii a posturilor de radio imperialiste şi răspîndirea de zvonuri tendenţioase.

De asemenea, au organizat deseori serbări, onomastice, parastase sau aşa zisele „simpozioane”, în cadrul cărora se prezentau scrieri cu conţinut mistico-naţionalist scrise de RADU GYR şi alţii, căutînd prin aceasta să atragă în activitatea lor din interior şi elemente din afara mînăstirii. –

------oo0oo------

[N. O. = Nota ofiţerului:] Desfiinţarea schiturilor Viforîta şi Rarău

3 ex. CN/SA.”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.7, f.86-88)

„MINISTERUL DE INTERNE

U.M.0920, Direcţia I, Direcţia [a] III-a

şi Serviciul „D”

STRICT SECRET

Exemplar [nr.]1

Nr.00389830 din 14.02.1978

APROB,

NOTĂ DE MĂSURI

În semestrul I al anului în curs vor fi pregătiţi în mod diversificat, la obiect şi în funcţie de posibilităţile personale următorii intelectuali: FĂNUŞ NEAGU, ION ALEXANDRU, MIRCEA RADU IACOBAN, MIRCEA SÎNTIMBREANU, HORIA LOVINESCU, RADU BELIGAN, TRANDAFIR GHEORGHE, „CÎMPEANU”, „COSTACHE”, „MIHAI”, „MARIAN”, PATRIARHUL JUSTINIAN MOISESCU, mitropoliţii TEOCTIST ARĂPAŞU, CORNEANU NICOLAE, „ADAM”, „ROTARU”, „BISTRIŢEANU”, „BARBU”.

Răspund: Direcţia I

U.M. 0920

Direcţia a III-a

Serviciul „D”.”

(document publicat de Stejărel Olaru în „Cotidianul”, serie nouă, nr.2 (4068), 5 ianuarie 2005, p.8)

„6 octombrie 1958

Ex.nr.2

STRICT SECRET

REFERAT

privind activitatea contrarevoluţionară

desfăşurată în cadrul mînăstirilor.

- - -

Din materialele informative şi de anchetă pe care le deţin organele M.A.I., rezultă că încă după primul război mondial mînăstirile au constituit puternice focare de activitate legionară, o serie de elemente dintre călugări participînd activ în organizaţii legionare, sprijinind şi propagînd ideile acestora. Legionarii au găsit întotdeauna sprijin moral şi material în cadrul mînăstirilor, s-au folosit de acestea pentru atragerea de noi membri şi pentru educarea lor în spirit legionar.

Astfel, mînăstirea Cernica din raionul Brăneşti este cunoscută ca cel mai puternic centru legionar din mînăstiri, toţi călugării care au fost în această mînăstire fiind membri şi participanţi activi în organizaţia legionară. Conducătorul activităţii legionare din această mînăstire a fost călugărul DIONISIE UDIŞTEANU, cu gradul de comandant legionar, duhovnicul lui CORNELIU ZELEA CODREANU. Tipografia mînăstirii a fost folosită pentru tipărirea de manifeste şi publicaţii legionare; călugării au participat la marşuri; se făceau parastase, cununii şi boteze legionare, iar în timpul rebeliunii au fost înarmaţi cu pistoale pe care le ţineau în mîneca sutanei fiind gata să intervină la ordin. Menţionăm că o parte din aceşti călugări sunt şi în prezent în mînăstire, iar alţii s-au împrăştiat prin alte mînăstiri din ţară.

[…]

Au intrat astfel în mînăstiri legionari ca: ANANIA VALERIU BARTOLOMEU (arestat) – conducătorul rebeliunii studenţeşti organizată la Cluj în 1946, HURDUCACIU NATALIA – conducătoarea cetăţuilor din Turda, VASILACHE VASILE-SOLON – chestor în poliţia legionară, VASILACHE ANETA (soţia lui) - conducătoarea cetăţuilor din Galaţi, MARIETA IORDACHE – conducătoare de cetăţui, BOLĂNESCU ION, MUNTEANU CECILIA, PAPACIOC ANGHEL (arestat) şi alţii, foşti poliţişti ca: ARSENE DUMITRU, DASCHIEVICI VASILE, GARADERICĂ VASILE, LITANIUC VASILE, DUMA IOSIF, foşti ofiţeri ca: DOROBANŢU NICOLAE, COROIANU NICOLAE, GEORGESCU JUSTIN, TEODORESCU ALEXANDRU zis SANDU TUDOR, care a fost director al ziarului fascist „Credinţa”.

[…]

Mînăstirea Sîmbăta din raionul Făgăraş în anii 1945-1948 este folosită ca loc de întîlnire a legionarilor. Fiind găzduiţi la această mînăstire între anii 1945-1948, legionarii ANDREI DECEBAL CORNEL, BRAGA ROMAN, SULTANA PETRE, CALMUSCHI MIRCEA, CALMUSCHI ION şi alţii, fac pregătire paramilitară, învăţînd cum să mînuiască pistolul şi cum să folosească terenul în caz de luptă cu organele de stat.

[…]

În anul 1948, călugării IOASAF POPA, BONIFATIE PODOREANU şi TEOFIL MOCĂNIŢA de la mînăstirea Ciolanu, raionul Buzău, l-au ascuns pe BURDUCEA CONSTANTIN – fost ministru al cultelor, căruia i-au procurat buletin fals, înlesnindu-i şi fuga din ţară printr-un canal ilegal.

[…]

Din ancheta legionarilor arestaţi în ultimul timp: ZAMFIROIU GRIGORE, LUCUŢĂ TRAIAN, BRAGA ROMAN, PAPACIOC ANGHEL zis ARSENIE, s-a stabilit că între anii 1948-1954 elementele legionare au stabilit încă din închisori, în timp ce executau diferite condamnări, ca după punerea în libertate, o parte din ei să se călugărească şi din mînăstiri să continuie [continue] activitatea legionară.

[…]

Legionarii din rîndul clerului ortodox de la mînăstiri şi [din] celelalte instituţii bisericeşti, împreună cu alte elemente legionare din rîndul laicilor, abuzînd de libertăţile pe care Constituţia R.P.R. şi celelalte legi le acordă cultelor, sub masca propagării cultului desfăşoară o intensă activitate legionară de subminare a regimului democrat-popular din R.P.R.

Legionarul SANDU TUDOR – fost ziarist fascist, proprietar şi director al ziarului „Credinţa”, care în trecut a scris o serie de articole împotriva clasei muncitoare şi a mişcării muncitoreşti, după 23 August 1944 s-a călugărit devenind stareţ al schitului Rarău – în trecut frecventat de legionari, împreună cu grupul său contrarevoluţionar a desfăşurat o intensă activitate duşmănoasă pînă în luna iunie 1958 cînd au [a] fost arestaţi.

Acest duşman înrăit al regimului a popularizat în jurul său un grup de legionari ca: BRAGA ROMAN, PAPACIOC ANGHEL-ARSENIE, FĂGEŢEANU ADRIAN, care au mai fost condamnaţi după 23 August 1944 pentru activitate legionară, iar după ieşirea din închisoare s-au călugărit. De asemeni [asemenea], în activitatea lui criminală SANDU TUDOR avea legături cu legionarii: ANANIA VALERIU BARTOLOMEU, GHIUŞ BENEDICT VASILE de la Patriarhie, prof. STĂNILOAIE DUMITRU de la Institutul Teologic din Bucureşti, prof. ALEXANDRU MIRONESCU şi alte elemente legionare, care sub masca activităţii religioase de „manifestare a cultului”, au organizat o serie de întîlniri secrete la schitul Rarău – regiunea Suceava, mitropolia din Iaşi, mînăstirea Plumbuita din Buc. [Bucureşti], biserica Antim din Bucureşti şi în case particulare, atrăgînd în asociaţia clandestină mistico-legionară „Rugul Aprins al Maicii Domnului” un număr de tineri de la institutele de învăţămînt superior din Bucureşti şi Iaşi, cărora le-au făcut educaţie legionară, îndemnîndu-i să se călugărească şi din mînăstiri să continuie [continue] activitatea legionară.

[…]

Mai departe, BRAGA ROMAN declară:

„Tot în cadrul acestei activităţi duşmănoase, am participat la meditaţiile ţinute în anul 1957 – vara, de către stareţul SANDU TUDOR la schitul RARĂU. Cu ocazia acestor meditaţii religioase, împreună cu SANDU TUDOR am făcut educaţie antimaterialistă unui grup de studenţi de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti.”

MIRONESCU ŞERBAN, fost student la Institutul de Arhitectură din Bucureşti, declară despre activitatea subversivă a grupului contrarevoluţionar condus de SANDU TUDOR următoarele:

„În cadrul adunărilor noastre clandestine, SANDU TUDOR, MIRONESCU ALEXANDRU, ROMAN BRAGA, ARSENIE PAPACIOC şi ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, au abordat probleme cu caracter legionar. S-a arătat că în situaţia de azi, organizaţia legionară trebuie să aibă o legătură mai strînsă cu biserica [Biserica]. Legionarii trebuie să treacă în număr cît mai mare în cadrul bisericii [Bisericii] şi al mînăstirilor – ca preoţi şi călugări – de unde vor putea să continuie [continue] activitatea duşmănoasă împotriva regimului din R.P.R.

Sub acoperirea unei activităţi monahale de atragere a poporului la credinţă, se va putea duce o acţiune de educare în spirit duşmănos faţă de regimul din R.P.R. a celor cu care vin în contact şi vor putea face propagandă ostilă.”-

[…]

Legionarul ANANIA VALERIU BARTOLOMEU, fost bibliotecar al Patriarhiei şi intim al Patriarhului, în afară de activitatea contrarevoluţionară desfăşurată în cadrul grupului subversiv condus de SANDU TUDOR, a mai desfăşurat activitate contrarevoluţionară împreună cu legionarul IOVAN CORNELIU SILVIU zis ION (condamnat), fost duhovnic al mînăstirii Vladimireşti din regiunea Galaţi şi alţi legionari în anul 1946 la Cluj, fiind organizatorii acţiunilor contrarevoluţionare ale elementelor duşmănoase din rîndul studenţilor.

ANANIA VALERIU zis BARTOLOMEU, împreună cu călugării legionari NICOLAE VENIAMIN şi BICA TEODOR şi cu ştirea mitropolitului FIRMILIAN MARIN, în mînăstirile Polovraci şi Tismana din regiunea Craiova, a ascuns în anul 1949 pe legionarul ATANASIU ŞTEFAN zis FĂNICĂ şi pe fostul poliţist legionar FĂGEŢEANU ADRIAN care erau urmăriţi de organele de stat.

În mînăstirea Polovraci aceştia au ascuns unele materiale legionare şi actele personale ale legionarului fugar VESELOVSCHI, precum şi armament , care au fost descoperite de organele de stat cu ocazia unei percheziţii în anul 1958.

La mînăstirea Viforîta din regiunea Ploeşti [Ploieşti], ANANIA VALERIU BARTOLOMEU, a iniţiat şi organizat un grup duşmănos compus din călugăriţele legionare OLIMPIADA LITESCU [LIŢESCU] şi RADA LITESCU [LIŢESCU] – arestate de organele Ministerului Afacerilor Interne, cărora le-a făcut pregătire legionară şi le-a dat instrucţiuni să activeze subversiv.

Fiind la Patriarhie, ANANIA VALERIU BARTOLOMEU, împreună cu BENEDICT GHIUŞ, au [a] sprijinit moraliceşte şi materialiceşte o serie de legionari, printre care şi pe legionarul RADU GYR, după ce acesta a ieşit din închisoare. Astfel, au dat lui RADU GYR sume de bani, alimente, [iar] ANANIA BARTOLOMEU a iniţiat unele demersuri ca RADU GYR să fie pensionat de Uniunea Scriitorilor şi să i se publice unele poezii.

În discuţiile avute au stabilit ca şi RADU GYR să se călugărească.

Sume importante de bani a dat pentru ajutorul legionar mitropolitul Craiovei FIRMILIAN MARIN, care a avut cunoştinţă de faptul că în mînăstirile de pe raza mitropoliei sale sunt găzduiţi ilegal fugari şi sprijiniţi materialiceşte.

Un exemplu caracteristic de îmbinare a mai multor forme şi metode de activitate duşmănoasă, este mînăstirea Tudor Vladimirescu. Din anchetarea unor elemente duşmănoase din cadrul mînăstirii, rezultă că atît înainte de 23 August 1944, cît şi după această dată, în mînăstire s-a desfăşurat o intensă activitate legionară, atît în rîndul cetăţenilor cît mai ales în rîndul cetăţenilor din afară.

În afara şedinţelor şi cîntecelor legionare, se făceau chiar ceremonii religioase, parastase pentru legionarii morţi, aşa cum a fost la 22 septembrie 1945 cînd s-a [s-au] oficiat parastase pentru CODREANU, MOŢA şi alţi comandanţi legionari. Mai mult, mînăstirea Tudor Vladimirescu ajunsese loc de întîlnire pentru o serie de legionari din diferite regiuni ale ţării.

[…]

Din anchetele efectuate în ultimii ani, a rezultat că episcopiile, mitropoliile şi patriarhia ortodoxă sunt centre unde s-au adunat elemente legionare.

Cunoscînd această situaţie, legionarul ATANASIE CONSTANTIN zis PUIU (arestat la M.A.I.), a dat instrucţiuni legionarului ZAMFIROIU GRIGORE de „a se ocupa” de activitatea legionară din mînăstiri şi de a conduce această activitate.

Legionarul ZAMFIROIU GRIGORE a multiplicat şi [a] difuzat la mînăstirea Plumbuita din Bucureşti, împreună cu alte elemente legionare, poeziile legionarului RADU GYR, pe care legionarii le folosesc ca materiale de „îndoctrinare”, iar pe autorul lor îl socotesc „conducător spiritual” al organizaţiei legionare.

Legionarul FELIX DUBNEAC – stareţ al mînăstirii Plumbuita, a difuzat la rîndul său în rîndul altor elemente legionare din mînăstire aceste materiale.

Legionarii FELIX DUBNEAC şi SOFIAN BOGHIU de la mînăstirea Plumbuita făceau parte şi din grupul subversiv al legionarului SANDU TUDOR şi ei au activat intens alături de acesta, prof. MIRONESCU ALEXANDRU, ANANIA VALERIU BARTOLOMEU, BENEDICT GHIUŞ şi ceilalţi, pentru pregătirea legionară a unor tineri.

Faţă de actuala situaţie din mînăstiri, conducerea bisericii ortodoxe [Bisericii Ortodoxe] adoptă o atitudine de aparent „indiferentism politic”. Ea nu ia măsuri şi nici nu semnalează organelor competente atitudinea şi activitatea duşmănoasă a unor călugări şi călugăriţe.

În general nu se vede din partea conducerii bisericii ortodoxe [Bisericii Ortodoxe] dorinţa sinceră de a remedia actuala stare de lucruri. Dacă uneori a semnalat organelor competente activitatea duşmănoasă desfăşurată în unele mînăstiri (cum a fost aceea de la mînăstirile Tudor Vladimirescu şi Sihăstria), conducerea bisericii nu a făcut acest lucru decît în momentul în care acestea loveau în autoritatea bisericească, cu toate că activitatea duşmănoasă din mînăstirile menţionate era bine cunoscută conducerii bisericeşti cu mult timp înainte.

Justificîndu-le ca pe o necesitate socială şi îmbrăcîndu-le abil în haină democratică, măsurile luate de conducerea bisericii [Bisericii] au fost îndreptate spre extinderea şi înviorarea vieţii mînăstireşti, permiţînd ca să se desfăşoare activitate subversivă legionară în cadrul mînăstirilor de care în bună parte are cunoştinţă.

Atitudinea patriarhului în această problemă este în bună măsură rezultatul influenţei exercitate asupra sa de elementele de care s-a înconjurat.

Sub acest aspect, însă, trebuie menţionat faptul că de la venirea sa la conducerea bisericii ortodoxe [Bisericii Ortodoxe], patriarhul a acţionat în mod sistematic pe linia înlăturării elementelor cunoscute ca progresiste şi promovării elementelor cele mai reacţionare din rîndul clerului, în special a legionarilor.

S-a ajuns astfel ca la cabinetul patriarhal, în rîndul consilierilor patriarhului, ca şi în alte posturi de răspundere, numărul elementelor reacţionare să fie covîrşitor.

Astfel, la cabinetul patriarhal, au fost aduşi numai legionari: episcopii vicari ANTIM NICA şi TEOCTIST ARĂPAŞU, bibliotecarul palatului patriarhal ANANIA VARTOLOMEU (arestat), ajutorul acestuia SCRIMA ANDREI, trimis de patriarh în India pentru studii şi care din datele pe care le deţinem rezultă că nu se va mai întoarce în ţară, CAZACU NIŢIŞOR, secretarul cabinetului patriarhal.

Din cei 10 consilieri existenţi la patriarhie [Patriarhie] şi [la] arhiepiscopia [Arhiepiscopia] Bucureştilor, numai 2 nu sunt cunoscuţi cu activitate politică în trecut, iar 5 sunt cunoscuţi ca legionari: SOARE GHEORGHE şi PREDA ATHANASIE, consilieri la patriarhie [Patriarhie] şi PETCU ALEXANDRU, DIMANCEA STAN şi ZAMFIRESCU ALEXANDRU, consilieri la arhiepiscopia [Arhiepiscopia] Bucureştilor.

[…]

MINISTRUL AFACERILOR INTERNE

General-Colonel,

ALEXANDRU DRĂGHICI. (ss.)”

(ASRI, Fond Documentar (D), dos.7755, vol.7, f.28-46 passim)

Documente cercetate si selectate de GABRIEL CATALAN

1 comment:

Lucian Todoran said...

M-a amuzat ceea ca se pretindea in prima nota ca Teoctist Arapasu ar fi luptat in Rezistenta Franceza...