Justinian Marina la "Ora satului" 1 iulie 1945

O conferinţă radiofonică în spirit colectivist

a unui ierarh ortodox pro-comunist (1945)

Acest document este textul pe care l-a citit Ioan Marina Vasluianul, viitorul patriarh ortodox român Justinian, pe atunci doar episcop vicar al Mitropoliei Moldovei, la emisiunea radiofonică „Ora satului” din ziua de duminică, 1 Iulie 1945, de la ora 13:00.

El a fost descoperit de mine într-un dosar cu file nenumerotate, datat 1945, dintr-un fond neinventariat complet, intitulat „Emisiuni diverse”, aflat în Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune.

Importanţa sa constă în faptul că această „conferinţă radio” este una din cele mai vechi luări de poziţie publică a respectivului cleric ajuns ierarh ca urmare a relaţiei sale speciale de prietenie cu liderii comunişti Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş şi Petru Groza, mai precis a contribuţiei sale substanţiale la evadarea lui Gh. Gheorghiu-Dej din lagărul de la Tg. Jiu prin ascunderea şi întreţinerea acestuia în casa sa din Râmnicu Vâlcea, unde liderul comunist ajunsese în urma unei defecţiuni a automobilului cu care se deplasa după ce evadase din lagăr la mijlocul lunii august 1944.

La fel de important este şi conţinutul cuvântării lui I. Marina, care, cu ocazia zilei internaţionale a cooperaţiei, face o înflăcărată propagandă cooperaţiei, bineînţeles folosindu-se de retorica creştină şi de cea anti-războinică, susţinând poziţia guvernului comunist român şi anticipând politicile sociale şi economice ale regimului comunist faţă de ţărănime (întovărăşirile agricole, cooperativele agricole de producţie, gospodăriile agricole de stat, staţiunile de maşini şi tractoare erau abia la începuturile lor ori chiar se găseau încă doar în stadiu de proiect). Este o dovadă în plus a utilizării clerului ortodox în campania de colectivizare şi comunizare a ţărănimii române şi nu numai a acestei categorii sociale, ci a celei mai mari părţi a populaţiei ţării în general.

Aceste intervenţii publice demagogice ale ierarhului Marina vor continua şi chiar se vor intensifica, îndeosebi după ce a primit tot de la regimul comunist recompensa supremă: înscăunarea sa ca patriarh în mai 1948, predilecţia oportunistă a sa pentru chestiunile politico-sociale, într-o vizibilă interpretare marxistă, fiind extrem de clară în principala sa operă scrisă: Apostolat social, în care sunt reunite toate poziţiile sale publice, graţie cărora şi-a asigurat puterea şi influenţa cvasi-totală în Biserica Ortodoxă Română, precum şi statutul de nomenclaturist până la moartea sa din 1977.

(Gabriel CATALAN)

„Conferinţă „radio” – [emisiunea] Ora satului, Duminică, 1 Iulie 1945, ora 13.

Dif. [Difuzată] - semnătură indescifrabilă

[susţinută de] Î.P.S.S. Părintele Ion Marina, Vicarul Mitropoliei Moldovei

SĂRBĂTOAREA COOPERAŢIEI

Ziua de Întâi Iulie este ziua internaţională a cooperaţiei, ziua în care cooperatorii din toată lumea se adună şi se sfătuiesc, căutând să pătrundă cât mai temeinic rosturile şi foloasele organizării cooperatiste.

Până acum, în ţara noastră, nu s-a prea dat însemnătate acestei sărbători.

Înainte de dictaturi, mişcarea cooperativă nu prea a fost luată în seamă şi deci, nici ţinută la loc de cinste printre celelalte orânduiri care ajută omul să-şi uşureze traiul.

În timpul dictaturilor, sărbătorile erau comandate de sus în jos. Şi, cum cooperaţia se ridică de jos în sus pe umerii trudei poporului muncitor, prin înţelegerea frăţească de conlucrare, voinţă liberă, ea cooperaţia şi legile ei erau potrivnice atotputerniciei dictatorilor. De aceea nu putea să fie slobodă, să deschidă cărările sufletului popoarelor, din nou, spre razele strălucitoare ale libertăţii.

Acum, când mucenicia atâtor milioane de eroi a făurit biruinţa libertăţii asupra diabolicelor planuri fasciste de subjugare a popoarelor, ne putem bucura şi noi în voie şi putem reintra pe făgaşul organizării democratice a muncii noastre de toate zilele.

Desigur, libertatea nu trebuie înţeleasă în sensul că fiecare poate face ceea ce îi pofteşte inima. Libertatea trebuie înţeleasă aşa ca să faci, tu omule, ceea ce e bine, fără să păgubeşti pe semenul tău, pe care Domnul, la fel ca pe tine l-a lăsat, [ca] să trăiţi aproape, în înţelegere.

De aceea, şi libertatea după rânduielile şi învăţăturile cooperaţiei, o găsim cea mai potrivită, cea mai fericită pentru om. Ea are ca dogmă: „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”. Deci, cei buni şi nerâvnitori ai muncii altuia, întovărăşiţi prin libera lor voinţă, caută prin frăţească înţelegere şi conlucrare, să-şi uşureze greutatea zilelor, nu împovărând pe alţii, ci şi scăpând de povara altora, hrăpăreţi sau lacomi fără seamăn. Întocmai cum altă dogmă a cooperaţiei spune că: „unirea face puterea”. Şi toate acestea în preţuirea muncii, în ajutor bănesc, cum şi în îndestularea nevoilor.

Milioanele de oameni de pe întreg întinsul pământului, fără osebire de neam sau de treaptă socială – fiindcă doctrina cooperatistă, ca şi biserica lui Dumnezeu, nu se întemeiază pe ură, ci ţine deopotrivă pe toţi oamenii cinstiţi şi muncitori pe aceeaşi treaptă – milioanele de cooperatori îşi serbează azi un nou an de muncă, pentru binele lor obştesc şi pentru binele fiecăruia, fără ca acest bine să fie smuls în paguba altora.

De data aceasta, noi românii, cu toate că avem un trecut de preţioase strădanii pe ogorul înfrăţirii oamenilor spre bine, încă nu ne putem mândri şi de înfăptuiri bogate, de rezultate însemnate, în cooperaţie.

De data aceasta, scuturaţi ca dintr-un somn greu în care am fost ţinuţi de vrăjitorii răului şi păcatului ce ne-a bântuit văzduhul, se cade să chibzuim cu adâncă înţelepciune pentru a găsi calea cea dreaptă şi izbăvitoare.

Necazuri grele şi suferinţe nenumărate au aruncat peste neamul nostru, acei care, slujind deşertăciunilor fascismului, ne-au târât ţara în focul războiului blestemat, fără nici un temei şi fără nici o judecată.

Necazuri grele şi suferinţe nesfârşite va trebui să îndurăm multe zile, până când vom înţelege cu toţii să ne unim în munca de îndepărtare definitivă a duhului vrăjmaş firii omeneşti rămasă încă în sufletele unora, care clevetesc împotriva libertăţii poporului muncitor de la sate şi oraşe.

Căci libertatea, dragi ascultători, nu e lăsată de Domnul numai pentru cel bogat sau numai pentru cel isteţ. Ea este deopotrivă pentru toate limbile şi pentru toate neamurile pământului.

Necazurile mari vor fi înlăturate numai prin frăţească înţelegere şi conlucrare. Dacă mai sunt – şi din nefericire, în ţara noastră sunt mulţi – oameni egoişti, care se iubesc numai pe ei, care înjosesc şi storc pe aproapele lor nevoiaş, care fac camătă şi adună prin înşelătorie arginţi nemunciţi, apoi, numai adunarea noastră în cooperative, ne va scăpa de jugul semenilor noştri fără omenie. Numai prin cooperativă să ne vindem prisosul muncii noastre, numai prin cooperativă să cumpărăm uneltele şi mărfurile trebuitoare gospodăriei noastre.

Cooperativa nu ne aţâţă împotriva cuiva, ea ne scapă de asuprirea altuia. Nu într-o zi sau într-o lună, vom putea birui toate greutăţile, prin cooperativa noastră. Ceas de ceas şi zi de zi, strânşi frăţeşte în jurul unităţii noastre şi chibzuind cu toţii asupra mersului ei, vom înfrânge toate greutăţile şi vom trece toate piedicile.

Stăruinţă deci şi sinceritate între noi.

Acolo unde este gând vrăjmaş şi plan ascuns, acolo nu se poate clădi nimic bun între oameni.

Acolo unde este înţelegere, dragoste şi sprijin, harul Cerului luminează frunţile şi îndestulează gospodăriile.

Iată pentru ce este de mare însemnătate să ne dezbrăcăm cu toţii de duhul egoismului şi al îngâmfării, de ură sau lăcomie faţă de altul. Numai aşa vom fi în măsură să întărim şi în ţara noastră mişcarea cooperativă, să ajungem şi noi în anii următori, nu numai să sărbătorim cu bucurie ziua de întâi Iulie, dar să ne bucurăm de rezultatele strădaniilor noastre.

Multe şi întunecate rătăciri au bântuit peste noi. Să deschidem porţile judecăţii drepte şi să pornim cu mintea pe cărările drepte.

Fiindcă numai astfel vom dovedi că suntem în măsură să ne bucurăm şi să preţuim libertatea – sfânta libertate omenească.

În folosul nostru, dar nu în paguba semenului sau vecinului nostru.

Numai astfel vom birui şi vom dura ţară cârmuită de dreptate pentru cei care, prin sudoarea frunţii lor, îşi câştigă pâinea cea de toate zilele.”

{Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune (A.S.R.R.), fond [neinventariat] / dosar „Emisiuni diverse”, 1945, [file nenumerotate]}