Ştampila şi sutana. O scurtă analiză a implicării cultelor în alegerile din România anului 2008

Ştampila şi sutana. O scurtă analiză a implicării cultelor
în alegerile din România anului 2008

Declaraţii publice în favoarea sau contra unor candidaţi făcute de către feţele bisericeşti, prezenţa sistematică a politicienilor la slujbele şi pelerinajele de mare amploare/popularitate sau la sărbătoarea de hram a mănăstirilor cu „vad” (Nicula – Cluj, Putna – Suceava, Cacica – Iaşi, Radna – Arad, Adormirea Maicii Domnului, 15 august; Iaşi, moaştele Cuv. Paraschiva, 14 octombrie; Bucureşti, moaştele Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi/Basarabov, 27 octombrie; „peştera Sf. Ap. Andrei”, jud. Constanţa, 30 noiembrie), introducerea forţată a unor binecuvântări şi rugăciuni în cadrul slujbelor şi/sau a unor elogii în timpul predicilor duminicale pentru unii dintre candidaţi, împărţirea de „cadouri electorale” mai consistente sau doar a unora simbolice, însă cu o puternică încărcătură politico-ecleziastică (iconiţe, cruciuliţe, calendare bisericeşti şi alte mici obiecte de cult inscripţionate deopotrivă şi cu însemnele electorale de partid, semnăturile şi fotografiile candidaţilor), cu acordul reprezentanţilor comunităţii religioase şi chiar în spaţiile bisericeşti erau evenimente întâlnite aproape zilnic în România în cursul alegerilor locale, parlamentare sau prezidenţiale.
Aceste manifestări au rămas frecvente în provincie, îndeosebi în mediul rural, în pofida regulilor interne şi a interdicţiilor existente de multă vreme la catolici ori introduse în ultimii 4-5 ani de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (care stabilea că doar preotul ce renunţă la postul său bisericesc şi are binecuvântarea episcopului său poate candida, însă nu reglementa decât vag, la modul foarte general, problema susţinerii candidaturilor laicilor şi a lobby-ului electoral, afirmând doar necesitatea păstrării neutralităţii politice a Bisericii şi făcând abia la finalul lunii noiembrie, tardiv şi formal, un apel către partidele politice să nu mai permită recrutarea de membri dintre clerici sau folosirea spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti).
În timpul ultimei campanii electorale din noiembrie cu care au debutat alegerile parlamentare desfăşurate pe baza scrutinului aşa-zis uninominal din 30 XI 2008, am observat că s-a exercitat o influenţă (cel puţin la fel de mare cu cea din anii electorali anteriori) a unor culte faţă de principalele partide politice ori în raport cu câţiva candidaţi importanţi ai lor.
Mă refer la implicarea directă sau indirectă a unor clerici ortodocşi şi catolici în susţinerea unor politicieni, fie din oportunism şi interese personale, fie ca urmare a unei orientări generale a comunităţii religioase respective (la nivel de parohie sau eparhie) care avea un obiectiv prioritar comun, deci un interes colectiv.
Astfel de exemple au fost dezvăluite şi criticate de presa centrală, fără ca liderii cultelor respective să ia măsuri de sancţionare a clericilor implicaţi în asemenea fapte scandaloase atât din punct de vedere social-etic, cât şi moral-religios. De altfel, conducătorii ecleziastici înşişi erau în mare măsură (in)direct implicaţi, ei tolerând aceste acţiuni, cel puţin tacit, dacă nu chiar sprijinindu-le.
Vom relata pe scurt doar câteva cazuri notorii de acest fel. La Oneşti, în fieful „guzganului rozaliu”, protopopul ortodox Constantin Alupei a transformat omilia duminicală într-o odă închinată PSD, liderului pesedist (şi fost comunist) judeţean Viorel Hrebenciuc şi „marelui primar” al urbei, Emil Lemnaru, tot de la PSD, care i-a pompat periodic bani publici pentru construcţia unor bisericuţe la preţ de catedrale, iar la Bacău, arhiereul vicar ortodox al Episcopiei Romanului, Ioachim Băcăuanul, sperând să ocupe mai degrabă jilţul episcopal, s-a fotografiat împreună cu Dragoş Benea, candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Bacău, poza fiind reprodusă pe afişul electoral din mai 2008 al acestuia din urmă. Secvenţe semnificative din filmul slujbei ortodoxe de blagoslovenie a PSD – Bacău au putut fi vizionate pe site-ul www.catavencu.ro, precum şi la Realitatea TV.
În Ardeal, preotul romano-catolic de etnie maghiară din localitatea mureşeană Dămăieni, Rozsa Gaspar, a fost filmat la o întâlnire particulară cu liderul UDMR, Marko Bela, candidat în colegiul senatorial 2 Mureş, căruia i-a promis că va fi votat de „90 din 80” dintre enoriaşii săi, în caz contrar prelatul ameninţând că-i „va sparge pe toţi”. Filmul, ca şi în cazul de la Oneşti, descris mai sus, a fost transmis de mai multe posturi de televiziune.
De asemenea, în toate bisericile romano-catolice din Arhiepiscopia de Bucureşti, în decursul întregii campanii electorale parlamentare, s-au strâns semnături de la credincioşi pentru „salvarea” Catedralei „Sf. Iosif”, „asfixiată” din 2006 de ridicarea (blocată juridic, temporar) unui colosal bloc turn de birouri în imediata sa vecinătate.
Sub sloganul „Împreună, prin Legea „Marinescu”, am salvat Parcul Bordei. Să salvăm acum, împreună, parcul de lângă Catedrala „Sfântul Iosif”... şi nu numai atât!”, se împărţeau enoriaşilor, locuitorilor din zonă şi trecătorilor, chiar în faţa catedralei, vizavi de care era atârnat un baner electoral de mari dimensiuni, materiale informative de campanie electorală în favoarea senatorului conservator de atunci Marius Marinescu, cel care candida pentru un mandat de deputat în colegiul 3 din sectorul 1, ce cuprindea inclusiv zona străzii Berthelot pe care se află catedrala.
Printre acele materiale electorale se găseau atât calendarul civil cu fotografia şi prezentarea activităţii candidatului cât şi calendarul bisericesc biritual (catolic – ortodox) pentru anul 2009. În plus, la liturghiile duminicale, spre indignarea multora dintre proprii credincioşi, preotul paroh al catedralei, Eugen Bortoş, făcea propagandă iniţiativei legislative a senatorului PC, Marius Marinescu, şi implicit candidaturii sale, îndemnând oamenii să completeze şi să semneze tabelele de susţinere a acestui candidat care iniţiase proiectul de lege privind declararea de utilitate publică a terenului şi construcţiilor proprietate privată situate în Str. General Henri-Mathias Berthelot, nr.11-15, în speranţa că acest politician, odată ales, va reuşi să-şi promoveze iniţiativa legislativă şi să o transforme în lege, împlinind astfel dorinţa colectivă şi promisiunea personală de stopare definitivă a construcţiei gigantice din apropierea catedralei.
Deşi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, prin vocea secretarului Elisabeta Robu (sora mitropolitului Ioan Robu, ale cărui atitudini şi acţiuni controversate referitoare la construcţia de lângă catedrală au oscilat de la negociere şi acord de principiu în schimbul unor privilegii materiale – locuri de parcare, spaţii pentru birouri, săli de conferinţă şi magazine la parterul şi primul etaj al clădirii – la opoziţie şi contestare a îndeplinirii condiţiilor de legalitate), afirma că tabelele pentru susţinerea iniţiativei senatorului Marinescu nu au legătură cu campania electorală, analistul politic Cristian Pârvulescu conchidea că „acţiunea bisericii, în acest caz, nu este imorală, dar este discutabilă” (vezi „România liberă”, 18 XI 2008, p.3). Noi am spune că a fost o acţiune precipitată, emoţională (poate chiar disperată, având în vedere îndelungatul stres legat de chestiunea uriaşului edificiu neterminat învecinat cu catedrala), insuficient cântărită şi cu siguranţă neinspirată deoarece nu numai că Marius Marinescu a pierdut alegerile, dar s-a făcut şi de râs într-o emisiune transmisă în direct de B1TV („Şase! Vine presa!”) la care a participat alături de Anca Petrescu, atunci parlamentar PDL, şi în care violenţa limbajului şi gesturilor ambilor protagonişti a culminat cu folosirea repetată a unor apelative jignitoare de ambele părţi şi aruncarea reciprocă a paharelor pline cu apă în interlocutor. Considerăm că, în acest fel, a fost implicit afectată în mod negativ şi imaginea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, cea care practic îl sprijinea electoral pe violentul şi (dez)amăgitorul candidat PC, poreclit „Bideu”.
Sperăm că arhiepiscopul catolic Ioan Robu nu va mai repeta gravele sale erori de apreciere a calităţilor umane (intelectuale, morale şi spirituale, mai ales) ale colaboratorilor şi partenerilor săi (mai mult sau mai puţin experimentaţi şi/sau înregimentaţi politic), precum şi ale tuturor oamenilor politici din România, abandonând tacticile şi strategiile politico-electorale conjuncturale, după cum nădăjduim că patriarhul Daniel Ciobotea şi ceilalţi ierarhi ortodocşi români vor face la fel şi nu-i vor mai încuraja (lăuda, premia sau medalia) şi nici tolera pe politicieni (indiferent de culoare politică, de avere şi/sau putere, inclusiv pe aceia de tipul lui Gigi Becali) să implice BOR, cultul majoritar, în luptele lor meschine, electorale şi politicianiste, lipsite de orice etică şi chiar de valoare.
Astfel, compromisurile păguboase şi corupţia din societatea românească s-ar putea reduce drastic, separarea dintre stat şi biserică ar deveni mai credibilă, educaţia civică ar progresa, iar principiile democraţiei şi ale moralităţii creştine nu s-ar mai poticni nici de sumele bugetare periodic oferite ca o momeală clericilor drept salarii, asigurări de sănătate, indemnizaţii, subvenţii şi investiţii pentru repararea caselor parohiale şi a lăcaşurilor de cult sau de alte privilegii, oportunităţi, foloase şi avantaje materiale, nici de falsul şi exageratul respect al autorităţilor publice faţă de purtătorii de sutane care încalcă legile.
05.01.2009
Gabriel Catalan