Thursday, January 25, 2007

Moses Rosen si demolarea sinagogii din strada Antim din Bucuresti

Demolarea unei sinagogi bucureştene în anii ’80 – un document inedit


În anii ’80 aşa zisa sistematizare a localităţilor şi mai ales proiectul megaloman ceauşist de construire a unui nou „centru civic” (centrul urban politico-administrativ) în capitala R.S.R. crease un haos fără precedent în Bucureşti şi în toată ţara. În Bucureşti atmosfera devenise irespirabilă atît la propriu, din cauza prafului omniprezent, cît şi la figurat, din pricina presiunii psihologice imense la care erau supuşi cetăţenii de rînd, ameninţaţi cu pierderea caselor, străzilor şi cartierelor natale, după ce produsele alimentare, energia termică şi cea electrică fuseseră raţionalizate drastic.
Astfel, monumente istorice şi de artă inestimabile ori străzi şi clădiri vechi cu o valoare mai mult sentimentală au fost distruse în mod aberant de politrucii, inginerii, arhitecţii şi sicofanţii cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu. Aceştia s-au arătat foarte rar interesaţi să salveze vreuna din marile valori arhitectonice vizate de demolare.
Nici lăcaşurile de cult (capele, biserici, sinagogi, temple) nu au fost exceptate decît în unele cazuri speciale (biserici ortodoxe), atunci practicîndu-se, de regulă, translarea lor pe distanţe scurte şi mascarea lor în spatele blocurilor. Este arhicunoscută soarta tragică a Bisericii „Sf. Vineri” sau a Mănăstirii Văcăreşti ce au fost demolate, dar şi cazul mutării unor biserici ca „Schitul Maicilor” şi „Sf. Ioan Nou” (Piaţa Unirii) ori a reamplasării stradale (ajustării planului) altora, precum Mănăstirea Antim.
Faţă de aceste proiecte urbanistice iraţionale şi foarte costisitoare, ca şi faţă de distrugerea sau afectarea majoră a atîtor lăcaşuri de cult, cei responsabili de soarta oraşului şi a sfintelor lăcaşuri, inclusiv conducătorii cultelor religioase, s-au arătat cel puţin ezitanţi şi evazivi, preferînd să tacă şi să accepte tacit demolările, în loc să protesteze public în mod ferm şi prompt.
În ce priveşte protestele populaţiei, acestea nu existau practic în ţară, fiind extrem de pasive: cel mult oamenii se plimbau în zonele în care se demola şi eventual fotografiau în speranţa de a păstra măcar o amintire pentru a-şi alina astfel durerea şi dorul (vezi mărturiile arhitectului Gh. Leahu şi ale istoricului Dinu C. Giurescu, care a şi publicat ulterior, mai întîi în străinătate, o carte-album pe tema demolărilor: Razing the Romanian past).
În anii 1984-1987, din ordinul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu, aproape întreg cartierul Antim a fost demolat, astfel fiind definitiv distruse nepreţuite monumente de patrimoniu istoric şi arhitectonic, printre care şi Templul „Reschith Daath”, menţionat în documentul de faţă. Cartierul Antim se întindea în perimetrul cuprins între Arsenalul Armatei (la vest; azi Palatul Parlamentului), Splaiul Independenţei (la nord), Piaţa Senatului (la est; azi Piaţa Naţiunilor Unite) şi Calea Rahovei (la sud).
Nu foarte departe de Mănăstirea Antim (str. Mitropolitul Antim Ivireanul nr.29), pe Strada Mitropolitul Antim Ivireanul nr. 13 (fost nr.3 în 1920) se afla Templul „Reschith Daath” („Resis Duas”/„Reşit Daat” = „Începutul Ştiinţei”), de rit mozaic occidental, cu 500 de locuri, fondat în 1897, sub egida societăţii omonime, în localul căruia funcţionase, chiar din anul înfiinţării, şi Şcoala Primară de Băieţi Nr.7 „Ronetti-Roman”*.
Celălalt lăcaş mozaic amintit în documentul inedit pe care-l prezentăm mai jos era amplasat lângă Piaţa Senatului (azi Piaţa Naţiunilor Unite), la două străzi mai spre nord-nord-vest faţă de strada Mitropolitul Antim Ivireanul, pe Intrarea/Fundătura Vânători nr.13 (fost nr.9 în 1920), în apropiere de Biserica „Sfinţii Apostoli” (din str. Sfinţii Apostoli nr.1/str. Vânători nr.6). Această sinagogă, construită în 1890, în stil maur, era de rit mozaic occidental, avea 300 de locuri şi purta numele de „Eisig Ilie” („Aizic Ilie”/„Eizik Ilie” = „Isac Ilie”). Străzile Mitropolitul Antim Ivireanul şi Emigrantului erau legate de Intrarea/Fundătura Vânători prin strada Sfinţii Apostoli, care dădea direct în strada Vânători, şi/sau prin strada Gheorghe Petrescu, strada Apolodor şi intrarea Apolodor, care ieşeau în aceeaşi stradă Vânători (pentru detalii privind sinagogile şi planurile zonei Antim vezi Arh. Neculai Ionescu-Ghinea, Arh. Lucia Stoica, Arh. Petre Iliescu, Arh. Cecilia Luminea, Arh. Dan D. Ionescu, Atlas-Ghid. Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti, din cele mai vechi timpuri până astăzi/ în anul 2000, vol. I: Tabele şi planuri, Bucureşti, Ed. Ergorom ’79, 1999 şi vol. III: Cultele: catolic, protestante, neoprotestante, mozaic, musulman, asociaţii religioase, Ordinul Masonic Român, 2000).
Deşi nu făcea parte dintre „cartierele evreieşti” (ca Dudeşti şi Văcăreşti), cartierul Antim a fost în mare parte devastat de bandele legionare în zilele de 21-23 ianuarie 1941, fiind distruse, incendiate şi jefuite toate cele patru sinagogi din cartier: „Reschith Daath”, „Beth El”, „Adath Ieşurim” şi „Eisig Ilie” (vezi studiul nostru Aspecte ale rebeliunii legionare în cartierul Antim din Bucureşti publicat în vol. Despre Holocaust şi comunism, „Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă”, vol.I, 2002, Iaşi, Ed. Polirom, 2003, p.142-151).
Foarte interesant este faptul că rabinul Templului „Reschith Daath” („Ronetti-Roman”) şi al Sinagogii „Beth El” din apropiere, în strada Emigrantului nr.3 (unde au fost evacuaţi enoriaşii templului şi elevii şcolii din str. Antim în timpul persecuţiilor antisemite), a fost între anii 1940 şi 1948 tocmai dr. Moses David Rosen (născut în 1912 la Moineşti/Bacău, rabin de rit occidental, licenţiat în drept la Bucureşti – 1935 şi în teologie la Viena – 1938, din 1938 până în 1940 rabin şi confesor militar la Fălticeni, din 1940 rabin la cele două sinagogi de mai sus şi institutor de religie iudaică şi limbă ebraică la mai multe şcoli evreieşti din Bucureşti), cel care va deveni din 1948 şef rabinul comunităţii evreieşti din România comunistă (funcţie ecleziastică pe care o va deţine toată perioada comunistă, până la moartea sa naturală în anul 1994), după cum rezultă chiar din volumul său autobiografic: Primejdii, încercări, miracole (Bucureşti, Ed. Hasefer, 1990).
După cum reiese din documentul reprodus mai jos, sinagoga „Reşit Daat” a fost demolată la finele anului 1983 sau la începutul anului 1984, chiar cu acordul şef rabinului Moses Rosen, fost rabin al sinagogii în anii ’40, care a cedat foarte uşor în faţa autorităţilor politice ale epocii, cu care colabora strîns, ca de altfel marea majoritate a înalţilor clerici din R.S.R., mulţumindu-se doar cu o negociere din care să obţină pentru comunitatea evreiască iniţial un apartament, într-unul din noile blocuri ce urmau să se ridice în zonă, „ce urma să îi fie atribuit pentru a-l transforma în sinagogă”, iar în final să renunţe la apartament în schimbul racordării la reţeaua de gaz metan a sinagogii „Aizic Ilie” din Aleea Vînători nr.13, unde după racordare şi după încheierea sărbătorilor iudaice („în ziua de 3 octombrie 1983”), urmau să se mute enoriaşii sinagogii din Strada Antim nr.13, „al căror asentiment pentru demolare izbutise să-l obţină” prin mijloace doar de el ştiute, dar uşor de bănuit, însuşi şef rabinul cultului mozaic din România comunistă, dr. Moses Rosen.
De remarcat că putem face o legătură (indirectă) cu expunerea celei de a doua chestiuni, care se referă la accesele antisemite ale ziaristului şi poetului Corneliu Vadim Tudor, ale cărui articole şi poezii din revista „Săptămîna”, organul Comitetului pentru Cultură şi Educaţie Socialistă a Municipiului Bucureşti (de exemplu cele din 5 IX 1980 şi 29 VII 1983), sunt calificate (în mod întemeiat) drept „aţîţări fasciste”, „huliganism”, texte în care se foloseşte „vocabularul legionar”, şef rabinul solicitând “protecţia legalităţii socialiste” şi “aplicarea eticii socialiste”, sperând probabil să obţină o reparaţie şi o satisfacţie compensatorie în conflictul deschis cu facţiunea naţionalist-extremistă şi antisemită radicală din cadrul Partidului Comunist Român şi astfel să i se răsplătească gestul de laşitate şi supunere promptă făcut faţă de autorităţile statului comunist (din care făcea parte, de altfel, ca deputat de Bucureşti al parlamentului comunist, fiind deci un membru al nomenclaturii) şi faţă de dictatorul Nicolae Ceauşescu personal prin acordul dat pentru demolarea sinagogii.
Putem sesiza în această manevră a înaltului ierarh mozaic nu doar un oportunism, o slugărnicie interesată faţă de autorităţile comuniste, ci şi o politică elaborată de colaboraţionism, ambele atitudini fiind similare celor practicate de ierarhia ortodoxă din acea perioadă.



„Nr.1463/5 sept. 1983

D-SALE DOMNULUI
GHEORGHE PANĂ
PRIMARUL GENERAL AL CAPITALEI


Prea stimate Domnule Primar,

Am solicitat atît telefonic cît şi în scris să fiu primit de Domnia voastră în audienţă. Spre regretul meu, cererile mele au rămas fără răspuns.
Ştiu cît de ocupat sunteţi şi mai ştiu că, în trecut, aţi binevoit a mă primi, ori de cîte ori am solicitat. De aceea recurg la această cale spre a vă face comunicările ce intenţionam a vi le face verbal.
Ele sînt, amîndouă, de caracter obştesc şi nicidecum nu conţin vreo solicitare de ordin personal.
a). În problema demolării sinagogii „Reşit Daat” din str. Antim nr. 13, vă depun anexat adresa noastră nr.1351 din 25 august 1983 către dl. preşedinte al Departamentului Cultelor.
Am izbutit deci pe de o parte să obţin asentimentul enoriaşilor pentru demolare, iar pe de altă parte să renunţăm la apartamentul ce urma să ne fie atribuit pentru a-l transforma în sinagogă, în schimbul racordării gazului metan la sinagoga din Aleea Vînători nr.13.
Conducta se află în ultima apropiere a imobilului respectiv (cîţiva metri).
Rugămintea noastră este deci să binevoiţi a dispune cît mai urgent posibil această racordare, spre a da posibilitate enoriaşilor ca în ziua de 3 octombrie 1983 (adică după încheierea sărbătorilor noastre) să aibă unde muta sinagoga şi unde să-şi facă rugăciunile, dînd liber imobilul din str. Antim nr.13, spre demolare.
2. Vă depun anexat fotocopia poeziei scrise de dl. Corneliu (demn urmaş al primului Corneliu…) Vadim Tudor, apărută în “Săptămâna” organul Comitetului pentru Cultură şi Educaţie Socialistă a municipiului Bucureşti din 29.VII.1983.
Este vorba de acelaşi domn care a scris faimosul articol fascist “Idealuri”, apărut în acelaşi organ de presă, articol care a provocat indignare generală în rîndul tuturor oamenilor cinstiţi, atât români cît şi evrei.
Dl. Vadim foloseşte din nou, vocabularul legionar. Sîntem curioşi dacă în cel comunist se află expresia “lifte spurcate” şi cui se adresează acest epitet de esenţă rasistă, şovinistă, demenţială.
De la 23 August 1944, termenii aceştia n-au văzut lumina tiparului românesc.
Apoi, cine e “Iuda”? E “tîrtanul” din articolul “Idealuri” din 5 Septembrie 1980?
Noi, evreii din România Socialistă, sîntem cetăţeni demni şi egali în drepturi cu ceilalţi şi nu putem accepta ca în 1983 să îndrăznească iar să ridice capul antisemitismul pe care Preşedintele Republicii îl combate în repetatele d-sale declaraţii.
Ne mai întrebăm:
Cum e cu putinţă că “Săptămâna” repetă greşeala din 1980? Atunci, redacţia, pînă la urmă, a publicat o retractare. Acum, ce se va întîmpla?
O importantă personalitate din străinătate m-a întrebat deunăzi dacă mai există antisemitism în România. I-am răspuns textual: “Da, mai există rămăşiţe. Deosebire[a] însă dintre trecut şi prezent este însă [sic!] că sub regimul burghez şi sub cel fascist antisemitul era în “Legalitate” şi profera injurii, insulte, atacuri, făţiş şi fără teamă, iar eu trebuiam să mă apăr timid, ocolit, cu frică”.
“Azi, sub regimul socialist, lucrurile s-au inversat. El, huliganul, trebuie să-şi caute subterfugiu, tertipuri spre a-şi plasa veninul, el e în ilegalitate, iar eu, pot să-mi sting [strig] protestul, pot să-l demasc, cu glas tare şi fără nici o teamă, pentru că de partea mea e legea.”
În numele acestei radicale transformări ce s-a produs în această ţară, vă adresez aceste rînduri.
Solicit, protecţia legalităţii socialiste împotriva aţîţărilor fasciste, solicit aplicarea eticii socialiste spre a se curma, odată pentru totdeauna, orice huliganism, chiar dacă el încearcă să-şi pună mască.
Vă rog să primiţi încredinţarea deosebitei mele consideraţii.

DR. MOSES ROSEN
ŞEF RABINUL CULTULUI MOZAIC
PREŞEDINTELE FEDERAŢIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN R. S. ROMÂNIA
DEPUTAT AL CAPITALEI ÎN MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ (ss.)




Dr. MR/rg”

(Arhiva Centrului pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, Fondul VII Documente contemporane (din 1945 pînă astăzi), dosar 47, ff .14-16)

* M. Ronetti-Roman, alias Aron Blumenfeld (1852-1908), scriitor român, autor al poemului romantic Radu (1878) şi al dramei psihologice Manasse (1900) – vezi Mic dicţionar enciclopedic, ediţia a III-a, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, p. 1523.

4 comments:

Anonymous said...

Making money on the internet is easy in the undercover world of [URL=http://www.www.blackhatmoneymaker.com]blackhat script[/URL], It's not a big surprise if you have no clue about blackhat marketing. Blackhat marketing uses little-known or not-so-known methods to generate an income online.

Carol Hascal said...

Am fost elev la Scoala Comunitatii evreiesti din Bucuresti Ronetti Roman in anii 1937 in clasa doua primara si mai apoi in a treia. Am o fotografie a clsei cu toti profesorii.
Nostalgie si durere ca tot cartierul Apolodor, Sfantul Apostol etc. a disparut. Era aproape de Opera Romana.

Anonymous said...

[url=http://www.23planet.com]casino[/url], also known as conceded casinos or Internet casinos, are online versions of household ("buddy and mortar") casinos. Online casinos approve gamblers to assess as venue in and wager on casino games from the word communicate with the Internet.
Online casinos customarily introduce up representing remaining odds and payback percentages that are comparable to land-based casinos. Some online casinos take higher payback percentages in the service of control automobile games, and some utter the enthusiastic note in payout infect audits on their websites. Assuming that the online casino is using an aptly programmed unspecific hundred generator, proffer games like blackjack plead in the service of an established bar edge. The payout holding aspire to of these games are established lifestyle the rules of the game.
Assorted online casinos charter out or sense their software from companies like Microgaming, Realtime Gaming, Playtech, Cosmopolitan Underhandedness Technology and CryptoLogic Inc.

A_Pand said...

stimate domnule Catalan,
numele meu este A.Pandele, sunt arhitect si voi publica o carte tratand demolarile nesabuite din Bucuresti, unica capitala cu centrul istoric distrus pe timp de pace.

Am citit cu placere acest text al dvs.
Imi permiteti sa reproduc in carte 4 paragrafe - de la inceputul acestui text ?
De buna seama cu ghilimele si cu sursa si numele autorului mentionate.
va multumesc, AP.